marți, 25 decembrie 2012
luni, 24 decembrie 2012
Colind
Pictura prietenei mele: Constanta Abalasei-Donosa
s-a pogorât din cer ca o haină
peste casa mea.
lerui ler,
lerui ler.
Intraţi şi vă bucuraţi!
Vinul e bun în pocale
şi sarmalele fierb în ceaun.
Poftiţi de colindaţi,
c-aşa-i în ajun
de Crăciun!
Tuturor cititorilor acestui blog:
Bulgăre de taină
cât o lacrimă de stea,s-a pogorât din cer ca o haină
peste casa mea.
lerui ler,
lerui ler.
Vinul e bun în pocale
şi sarmalele fierb în ceaun.
Poftiţi de colindaţi,
c-aşa-i în ajun
de Crăciun!
Tuturor cititorilor acestui blog:
Sărbătorile Crăciunului cu linişte, împăcare şi
bucurii!
sâmbătă, 22 decembrie 2012
"Superman, Spiderman sau Batman"
Un filmulet cu multe premii al lui Tudor Giurgiu, (a primit premiul pentru cel mai bun scurtmetraj, la gala Academiei de Film Europeană (EFA))pe care va invit sa-l vedeti aici. 11 minute dense.
vineri, 21 decembrie 2012
21
În staţia acoperită,
în dimineaţa Apocalipsei călătorii aşteptau doar autobuzul. Nimic nu arăta
diferit, faţă de o zi obişnuită în care oamenii luau abătuţi drumul către
servici. Nu ştiu ce căutam acolo, împreună cu prietenul Sibiceanu. Doi
pensionari hârşiţi, ce ar fi trebuit la ora asta să-şi învioreze spiritul, tăvălindu-l
în zăpada nestârnită de vifor, tot mai groasă, a hârtiei de scris. Nicidecum să
sprijine zidul lateral al blocului 21, plasat undeva în dreapta staţiei, în
aşteptarea producerii, puţin probabile, a niscaiva fenomene paranormale. Totuşi,
ceva îmi ţiuia în urechi pe un fond muzical, astfel că în lungile pauze ale
conversaţiei, când mă rupeam de spusele învăluitoare ale prietenului Aurel, mă
trezeam fredonând o melodie care se insinua plăcut.
Undeva, lângă trotuar, o maşină nu
tocmai nouă odihnea parcă după un drum lung. Şi probabil chiar aşa se
întâmplase, căci înăuntru, în habitaclu, o tânără încerca să-şi învioreze, privind
în oglinjoară ce o ţinea într-o mână, cu cealaltă tamponându-şi cu grjă faţa,
trăsăturile afectate (ofilite) de călătorie. Alături partenerul ei întinsese
banca şi dormea profund. Cred că blonda mea, care parcă mă studia în tăcere,
asculta şi ea aceeaşi muzică şi, la un moment dat îmi facu semn prin geam să mă
apropii.
M-am uitat în jur. Cu siguranţă eu
eram alesul căci Aurel, se întorsese cu faţa în direcţia opusă, preocupat sa-şi
ofere câteva mişcări într-o gimnastică uşor comică, de relaxare. M-am apropiat
de maşină. Frumoasa blondă a dat jos parbrizul şi m-a întrebat direct, ce
fredonam acolo lângă peretele blocului. Era inutil răspunsul, căci din interior
se revărsau aceleaşi acorduri şi ea, cu un zâmbet larg, îşi arăta mulţumirea că
ni se potriviseră matinal gusturile. Îşi împinse uşor partenerul, vădit cu
intenţia de a-l trezi.
– Zoli, avem musafiri! Şi dintr-o
poşetă roşie încrustată cu un desen ciudat dintr-un metal galben pe care nu-l
mai văzusem, scoase două obiecte ce păreau dintr-un plastic negru lucios. Cel
cât o tabacheră, încastra un obiectiv plat, părea un aparat foto şi celălat, un
fel de card, o componentă ce intra cu uşurinţă prin lateral.
– V-am făcut o poză în timp ce fredonaţi!
Şi deschizând cardul ca pe o cutie, dezvăluii o fotografie.
– Acesta e un scanner şi o să am
placerea să vi-l ofer. Mărturisec, în prima clipă am crezut că sunt nişte
străini care doresc să-mi solicite o informaţie, de aceea mirarea, când am
perceput cuvintele româneşti. Doar glasul parcă funcţiona pe altă frecvenţă. Avea
un timbru uşor nefiresc. Între timp partenerul se trezise şi el.
– Am să vă rog să-mi daţi o secundă
cartea dumneavoastră de identitate, să pot nota nişte date. Ştiţi cum e, ne
verifică şi pe noi patronul dacă ajung ofertele unde trebuie. Nu am ezitat,
i-am dat buletinul care a lunecat imediat în mâna partenerului, în timp ce
blonda încerca să-mi explice cum funcţionează aparatul.
Când s-a apropiat de mine opturându-mi
vederea, adia un parfum misterios, învăluitor, persistent, l-am simţit prin
toţi porii. Cu siguranţă îl achiziţionase de la o casă renumită de parfumuri,
poate Christian Dior. Femeia îmi zâmbea, străduindu-se să încropească o
conversaţie. Era ceva ciudat în toată scena.
Invidios, Sibiceanu îmi studie o clipă
fericirea tâmpă ce-mi lumina chipul. Încercă s-o penetreze, dar nu reuşii. Îşi
continuă caraghios exerciţiile. Ar fi putut fi ales el în locul meu. Observ pentru
o clipă bărbatul. În mâna cu două cărţi de identitate şi extrăgâd, printr-o
tehnică ciudată fotografia, înlocuind-o apoi tocmai cu poza pe care mi-o făcuse
blonda, cu minute bune înainte. Parcă în transă, văd cum se include, prin
plasticul moale poza originală în celălalt document. Mi-a fost imposibil să
citesc numele.
Am simţit că ceva nu e în regulă şi
mi-am cerut supărat documentul înapoi. I-am împins obiectele femeii,
debarasându-mă de ele ca de un cadou otrăvit. Continuam să-mi cer actul de
identitate, cu fermitatea celui care realizase că atât de simplu şi stupid a
fost păcălit. Panica se instalase nu doar în mintea mea, ci şi la ei. Ezitând,
mi-a dat până la urmă documentul, pe cel modificat.
Nemulţumit ameninţ că o să chem
poliţia, dar de fapt realizez că nu ştiam nici un număr la poliţie. Zâmbetul
fetei îngheţase. Ameninţ că voi nota numărul de înmatriculare al maşinii să fac
reclamaţie. Ocolesc portbagajul. Mă uit sub haion, dar acolo nu exista nici un
număr. Bag de seamă că roţile automobilului sunt romboidale. Mă îndrept către
botul maşinii şi surprins, constat că nici aici nu era nici un număr. În
spatele meu, vlăjganul se deşirase ieşind din habitaclu. Mă cuprinse cu braţele
şi mă imobiliză. Îl strig pe Aurel. Lumea în staţie se mişcă, tocmai sosise
autobuzul. Simt între coaste o înţepătură ca a unui ac de seringă şi un văl
cald îmi inundă tot corpul.
– Lasă-mă, ce ţi-am făcut! Vocea se
scurge din mine ca un ecou mut. Mai încerc o dată strigătul disperat către
Sibiceanu, acesta continuă caraghios genoflexiunile
Respiraţia se accelerează, la fel şi
pulsul, sparge captiv în urechi! Dispăruse muzica.
Deschid ochii. E dimineaţă. Fila din calendar arată 21 decembrie. Grea noapte şi lungă. Bieţii ăia de la USL, au negociat săracii toată noaptea. Dispăruse blonda, şi rombomobilul, şi vlăjganul, şi nici Aurel nu mai era acolo.
Eram în regulă. Putea să vină apocalipsa.
Deschid ochii. E dimineaţă. Fila din calendar arată 21 decembrie. Grea noapte şi lungă. Bieţii ăia de la USL, au negociat săracii toată noaptea. Dispăruse blonda, şi rombomobilul, şi vlăjganul, şi nici Aurel nu mai era acolo.
Eram în regulă. Putea să vină apocalipsa.
joi, 20 decembrie 2012
Moş Crăciun
Moş Crăciun cu
dalbe plete,
căutând în
buzunarconstată că la bugete,
s-a creat un vid bancar.
Neavând alte
soluţii,
că era de zor Crăciunul,apelă la instituţii
şi intră pe fir bătrânul.
– Alo Ponta, eu sunt Moşu,
n-ai nevoie de un
vot?– Gata, a-nţărcat cocoşu,
ştiu ce vrei, dar nu mai pot!...
C-am avut trei useline
prospături, din teritoriu,mi-au (miau) luat totul de pe mine.
Lasă totuşi un memoriu!
– Mugure, dă-mi o procură!
E nevoie de
parale!– Am doar banii de centură,
mergi în drumul dumitale!
Nu mai văd nici o ieşire.
Toată ţara n-are lei.Când aud un glas subţire:
– Du-te taică la femei! (FMI)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)