Nori cu Nikon

Dumnezeu se încruntă de sus

şi norii sparg
pe unde trece tunetul,
ca un ecou surd
al luminii de dincolo de apus.

Doar Nikonul, vultur agil,

tiveşte rănile în urmă,
mângâind brazdele nopţii,
până când dimineaţa
încolţesc seminele ierbii.

Fotografii: Cristina Florescu

Şansa premiilor

Citesc pe o pagina de net : Asociaţia Şansă _Viorica Hagianu  a anunţat câştigătorii concursului literar de volume. Fără tam-tam, discret… Tot discret a fost si juriul. Apropo, cine o fi jurizat?

Castigatorii Concursului literar de volume:

Victoria Milescu, Liviu Baitel, Geo Galetaru, Daniela Varvara, Cornelia Georgescu, Elisabeta Luscan, Bogdan Catalin Mereuta

Felicitări câştigătorilor!

Şi în aceeaşi măsură şi învinşilor, căci nu se ştie niciodată care au fost mai buni… (să fie doar mugurele invidiei în interpretarea mea?...)

Jin Ji Du Li. Medicală

            Corpul uman este fără îndoială o orchestră care interpretează o simfonie sau o sonată. Un şlagăr, sau o geampara, o horă staccato sau o manea, după cum dictează căştile din urechile fiecăruia. Se întâmplă ca părţi din întreg, suflătorii sau instrumentele cu coarde, percuţia, orga sau pianul, chitarele, acordeonul sau cornul englez, să se abată suav anapoda peste câmpul verde cu gardul dărâmat al portativului, părăsind linia melodică spre disperarea dirijorului care, închide ochii şi într-un picior, cu bagheta sprijinindu-se de aer, cu cerul căzut pe el, încercă să ţină totul în echilibru.

          Domnilor/doamnelor, aţi stat vreodată într-un picior cu ochii închişi? Încercaţi vă rog acum şi număraţi clipele. Dacă reuşiţi să rezistaţi până la 10 înseamnă că orchestra dumneavoastră încă performează. Dacă nu, sigur s-au dezacordat clapele, s-a rupt vreo coardă mai sensibilă la vioară, s-a înfundat timpanul cornului englez şi suflătorii s-au dedulcit la tutun sau etnobotanice.  În cazul ăsta, starea de sănătate a corpului arată că aveţi 60/70 de ani, chiar dacă n-aţi împlinit 40 şi credeţi-mă e inútil să mergeţi la doctor. Lăsaţi-l pe Nicolaescu, nu-l disperaţi, să-şi facă reforma în linişte.

          Şansa dumneavoastră sunt exerciţiile Jin Ji Du Li. Staţi într-un picior precum cocostârcul, cu ochii închişi, zi de zi. După cum spun specialiştii chinezi, practicând  zilnic un minut sau două exerciţiul, veţi evita senilitatea, iar hipertensiunea arterială, diabetul, afecţiunile coloanei sau cele cervicale nu vor mai întrerupe peisajul. Memoria şi calitatea somnului se vor înbunătăţii.

          Nu-mi cereţi să dau din casă ştiinţific ce meridiane ale corpului stau în echilibru în picior şi armonizează centrii nervoşi ai diferitelor organe. Nu e casa mea, am primit-o pe net şi o dau mai departe.

          Staţi într-un picior fiţi propriul dumneavoastră dirijor şi dacă tot auziţi în cască o muzică proaspătă, nouă, când schimbaţi piciorul de sprijin poate scuturaţi şi manelele.

          Sănătate multă!

Notă : Pe piciorul drept la prima mea încercare am numărat până la patru, iar pe stângul m-am prăbuşit la trei. Ce să înţeleg de-aici? Că stânga democrată e într-o boală gravă şi dreapta nu se mai repară?... Ce noapte! Mă antrenez Jin Ji Du Li mai mult pe dreptu. Rămân cu Ungurenii mei, eu ca deşteptu…

Bookfest. Defileul actorilor.

          Postările de până acum au vrut să arate că din punctul meu de vedere(de ce să conteze punctul meu de vedere?... când măcar şi virgulele, înnoată la mine prin text dezordonat, ca nişte peştişori speriaţi de hăul răsucit între subiect şi predicat de propriul gând?), sărbătoarea cărţii începută mai timid ca altădată nu a atins nivelul pe care mi l-aş fi dorit.(acceptaţi vă rog salturile, destul de largi, peste paranteze, ca exerciţii de gimnastică!) Dovadă că organizatorii au dat în stăpânire Pavilionul Central, unei expoziţii de bunuri de consum şi servicii, păstrând pentru carte un drum colateral, undeva în dreapta  –  Pavilionul C (litera asta joacă în A-ltă ligă. Bine că n-au ales un loc mlăştinos şi n-au secat fântânile...).

          Ziua de sâmbătă, 1 iunie, a prins în sfârşit culoare pe placul Nikonului, bucurându-se şi el şi soarele de afluenţa vizitatorilor. Lumea mică, aleasă, specială a iubitorilor şi creatorilor de literatură, a ţinut să voteze pentru viitorul care contează, cel adevărat al frumoşilor nebuni ce încă mai cred că slova scrisă trăieşte şi în viaţa de după.

          Am ales pentru azi „monumentele de patrimoniu”, fericita sintagmă a academicianului Răzvan Teodorescu, fost ministru al culturii, mai mari, mai mici. Obiectivul aparatului meu a tremurat de emoţie, fascinat să găsească sub platoşa cărnii, sutele de vieţi arse pe rugul marilor scene, o clipă cât veşnicia. E greu să te regăseşti pe tine însuţi ca personaj, luptând cu munţii pe care singur i-ai înălţat.

          La BOOKFEST, în aceste zile, am avut privilegiul să înregistrez imagini cu uriaşi. Poate cineva să conteste ameţitoarele piscuri pe care le-am fotografiat? Muntele Beligan, Culmea Tamara, Piscul Mălăele sau Grohotişul Uritescu?...

          După defileul actorilor am fotografiat la întâmplare. Vă invit să priviţi:

 

Bookfest. Jocuri sportive. Petanche

          Ameninţările de furtună m-au ţinut ieri în casă. Mi-a fost teamă că tentat de afiş, urmând chemarea celor 11 paşi, în loc să ajung la Bookfest, să nu mă trezesc în „grădina icoanei” pe cap cu grindina cât bila de petanche, sau cât un ou de struţ. Ca bietul Mitică Dragomir taman de ziua lui.

          Mai ţuţ ca mine, el a plecat de-acasă asumându-şi riscurile şi, ca să scape musafirii de cadou. A nimerit săracu, ceasul rău, direct la DNA în puţ. Când l-am văzut cum se dă jos din mersul maşinii, am crezut că-l aleargă ori stafiile, ori dracu. Da de unde! Omul se antrena ca să joace petanche cu Gigi Becali în curtea puşcăriei. N-aţi auzit de petanche? E un joc cu bile venit pe filiera Franţei. Vai steaua lor de cocoşi! Ei încă n-au aflat că noi jucăm din moşi strămoşi purceaua pe deal la Râmnic, sau pe maidanele Constanţei.

          Seara la televizor, preşedintele ligii îşi cam pierduse din umor. A încercat să ne explice cum că el a picat de martor între doi elefanţi, Antenele şi RDS-ul, făcând distincţie ca filozoful Nice, între morala celor slabi şi morala celor mari şi tari.

          „Nu e imoral să te gândeşti la fotbalişti! Eu sunt curat. Grosu s-a dus la Ligă sau la stat”

          Lui i-a rămas de-un ciur de mămăligă.

N.A.

          E groasă rău! Am aflat că dacă stau acasă, dispar hahalerele vânate de DNA sau DIICOT. Cu orice risc, azi merg la BOOKFEST. Nu vreau ţara-ntristată de tot.