Azi
mă pregăteam să postez pe blog o poezie, un monolog sau altceva în grad de
rudenie cu literatura. Dar a venit căldura. Nu te pui cu natura. Sunt vremi de
caniculă, e nevoie în spaţiu public de o antiparticulă.
Mă
uit pe ferastră, freamătă frunza în pom, parcă fierbe clorofila în ea. Tremură
de emoţie (ca un infractor), ca Mugur Ciuvică la DNA, pe scări. E şi el om,
venise în calitate de martor, dar nu citise apostila, notase ceva pe invitaţie
un procuror. Niscaiva măscări. O fi el
erou, dar nici să cazi în hazna ca un bou.
Ziariştilor
le-a răspuns frust:
– Triştilor, voi nu
vedeţi că poliţia politică s-a urcat călare pe trust? Şi ne storc ca pe gutui
până iese must?
Just,
numai că dumnealui nu-i ca celălalt Mugur, bancherul cu vinul, el n-are struguri
şi nici gutui, iar din ciuvică poate ieşii doar veninul la o adică.
Era
şi Gâdea pe-acolo cu falansterul în barcă. Prezenţi. Veniseră toţi, şi Mircea
Badea, şi Ursu; decenţi, cavaleri, parcă se mai înmuiase fierul din ei, fiarele
se topiseră cumva în muieri de doi lei.
Vă
vând un pont, nu canicula!
Simţeau
antiparticula la orizont.
Ce
face Rahova la curicula!?...
P.S.
Dacă
i-am strânge acolo pe toţi, toate hahalerele care au mânjit şi mânjesc ecranul de
la Antene şi de peste tot, şi pe M.M, şi pe Mitică Dragomir, pe Chiriac şi pe
SRS-ist pe politicienii lui peşte şi mă opresc, nu insist ca să nu mă lungesc,
sigur aş stabili un record, m-aş face băsist progresist şi aş fi de acord ca să
facem loc la toţi, să dăm drumul din puşcării la hoţi
