miercuri, 24 iulie 2013

Gabi Schuster



Am citit un poem
Gabi Schuster
ca un totem.



În peisajul german,
case cu etaj
şi obloanele trase
încuiate pe ziduri.



Bântuiţi de lună
nemţii interpretau
la pian
lieduri
şi pândeau împreună
un guşter
care deja intrase
înlăuntrul lor



Un singur guştere,
suficient singur
în tufişuri
de oase...



Zile şi nopţi, ani la rând
improvizând la pian
în siaj...



Guşterele,
îşi trăsese
peste tancul lui cu şenile
blancul de camuflaj

2 comentarii:

  1. WaW ! ce surpriza ! Cu plecaciune ! Cuvintele se intretaie, inspiratiile isi dau mana ! Ce poate fi mai omenesc ? mai liric ? mai frumos ? Poezia, regina balului vietii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va citesc cu drag. Pasarea cetii are link catre blogul dumneavoastra. Acolo am vazut Peisajul german...

      Ștergere