Aseară, îmi povestea fiică-mea, călător
de servici pe infrastructura rutieră pe care ţara pe roţi, zguduită nu doar de
gropi, ci mai ales de abuzurile ingrate ale justiţiei nedrepte ce şi-a bătut
joc de viziunile integrate şi intenţiile lui Fenechiu, materializate într-o
strategie de largă respiraţie în ceea ce priveşte asfaltul. El avea opţiuni şi
perspective clare administrate într-o supradoza de optimism.
Cu ce drept justiţia are căderea să-i
scormonească trecutul şi intimitatea omului? Şi-au dat cu părerea indignaţi pe toate posturile TV, de la
premier, preşedinte de senat, deputaţi şi până la ultimul şofer. Cum apare unul
dispus la hei-rup, creativ, dornic să pună în operă mişcarea banilor – gata, cu
el la zdup. În numele cui golanilor? Şi în definitiv, pentru ce atâta tulburare
că n-a fost nici mită?... Chipurile în tinereţea sa, a umblat cu cioara vopsită
pe la nişte transformatoare. Hei şi voi n-aţi umblat niciodată în nisip, la
soare?...
Aşa arată pulsul zilei într-un blocaj
stradal spre Zalău, până când călare pe un cal alb apare Şova dintr-un făgădău cu
bowling, ca un soare însoţit de casa lui de avocaţi. El e ministru marilor
proiecte, nici cu gândul nu cutezi! Recte, el vrea autostradă ca la carte prin
Moldova, după ce treci Carpaţii, până hăt departe, cu un pod de poveste aruncat
peste ruşi, de la Huşi la Beijing, la fraţii chinezi. Să te minunezi!
– Am ajuns cu chiu cu vai într-o
benzinărie. Noroc cu Marcel că m-a scos pe un drum ocolit.
– Care Marcel, o întreb eu ca un părinte
neliniştit.
– Hei tată, ştii telefonul ăla al meu şmecher?
Printre alte facilităţi, mai are şi GPS. Marcel nu mă lasă niciodată singură la
volan. Laurenţiu, o are pe Ioana şi eu pe Marcel când nu suntem împreună.
Copiii ăştia ai mei, familie modernă
nu mă bag, dar eu le-am sugerat să fie totuşi atenţi la repartiţie când îşi împart
GPS-urile, că lumea are gura slobodă şi nu poţi avea încredere nici în justiţie
după cum v-am povestit.
– Bine că am ajuns! Eram sub o mare
presiune. Iau telefonul cu mine şi intru să caut o toiletă în benzinărie.
Marcel n-are de lucru: "Mergeti drept inainte", cu vocea lui
impasibilă. Îl ignor, fac dreapta şi mă duc la locul cu pricina. Şi tocmai cum
eram mai „fericită”, doar că îl aud pe Marcel: „Viraţi şi ieşiţi la prima!”
Ignor Marcel, ies din toiletă şi simt
o privire de gheaţă în ceafă. O femeie în vârstă, cu un mop în mână, probabil
că îşi lua leafă din curăţenie, dădea dezaprobatoare din cap
– Nu vă mai linişteşte nimeni! N-am
cuvinte, tineretul din ziua de azi!...
Şi Marcel al meu: „Mergeţi înainte!”
Femeia trage de uşă, geamul deschis.
Pe-acolo ieşise vagabondul.
Am pufnit în râs şi l-am ascultat pe
Marcel: „După 200 de metrii, luaţi-o la stânga”
Tot la USL măi Marcele şi la dreapta când?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu