Între cel „uns” şi
cel „uns cu toate alifiile” în alianţa unselină, s-a dovedit aşa cum bănuiam că
teritoriile suspiciunilor sunt lunecoase şi nu sunt precis conturate. Şi cum
Dumnezeu poate să-şi mai întoarcă faţa lui senină la spate faţă de cel ales,
unsul l-a simţit ca pe un ghimpe pe cel uns cu toate alifiile şi a preferat să-l
ţină aproape şi chiar să-l culce, când treburile ţării erau încurcate şi de
nepătruns, cu el în acelaşi hotel. Nu s-a ajuns până acolo să-şi împartă fraţeşte
nici palatele şi nici paturile, măcar că tinerele speranţe din secretariatul
guvernului, tunsele care semnează ştatele (Doar căile Domnului nepătrunsele!...),
poate că i-ar fi dorit însoţiţi. Sigur şi serviciile, căci ar fi servit la
comun deliciile, n-ar mai fi stat răspândiţi.
În sfârşit, cel uns cu toate alifiie, în
ţara aia îndepărtată (ţara o luase la vale bucată cu bucată la privatizare pe
uscat şi pe mare), mai totdeauna umil a strâns în mâna lui toate sforăriile
trimiţându-l la înaintare pe televiziuni doar pe Unsul cel mare, fabricându-i
minciuni şi subtil, ovaţii după... emisiuni. Nu s-a mai văzut asemenea minciuni!
Stau Carpaţii împietriţi gata să se rupă!
Ca răspuns, Preşedintele şi-a trimis
piraţii ăia orbii care s-au repezit precum corbii după unsul cu toate alifiile.
S-au luat după miros şi au dezlegat sforăriile unui referendum mincinos.
– Referendum? Matale ne crezi proşti?
Asta s-a-ntâmplat în ţară la noi, nu la ei. Recunoşti?
– Am zis eu ceva despre DNA? Vezi dumneata falansterul Antena 3 undeva?... Şi,
premierul nostru s-a tuns. A zis el ceva ca uns despre Dragnea? A luat vre-o
poziţie?
La noi e mare încredere în justiţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu