Autostradă la cer

A înflorit ghimpele,

a făcut o floare roză, moale,

deschisă în sinea ei

ca o tuberoză porno

a nopţii.

Invidia pietrei colţuroase

şi deşănţate ce-ţi intră în talpă,  

s-a transformat în mândrie calpă,

fiind singura ce rămâne

stearpă când treci.

În urma ta vine paznicul Caron

şi mângâie piatra ce scânteiază

într-un sărut.

E o piatră rară şi piatra latră

căci a durut.

Îţi spun eu latri degeaba,

e un destin.

Uite-te la cer cât e de negru-senin,

zorii azi nu mai vin,

doar asfaltatorii.