Amnistie pentru Gigi?

            Azi mă pregăteam să postez pe blog o poezie, un monolog sau altceva în grad de rudenie cu literatura. Dar a venit căldura. Nu te pui cu natura. Sunt vremi de caniculă, e nevoie în spaţiu public de o antiparticulă.

            Mă uit pe ferastră, freamătă frunza în pom, parcă fierbe clorofila în ea. Tremură de emoţie (ca un infractor), ca Mugur Ciuvică la DNA, pe scări. E şi el om, venise în calitate de martor, dar nu citise apostila, notase ceva pe invitaţie un procuror. Niscaiva măscări.  O fi el erou, dar nici să cazi în hazna ca un bou.

            Ziariştilor le-a răspuns frust:

            – Triştilor, voi nu vedeţi că poliţia politică s-a urcat călare pe trust? Şi ne storc ca pe gutui până iese must?

            Just, numai că dumnealui nu-i ca celălalt Mugur, bancherul cu vinul, el n-are struguri şi nici gutui, iar din ciuvică poate ieşii doar veninul la o adică.

            Era şi Gâdea pe-acolo cu falansterul în barcă. Prezenţi. Veniseră toţi, şi Mircea Badea, şi Ursu; decenţi, cavaleri, parcă se mai înmuiase fierul din ei, fiarele se topiseră cumva în muieri de doi lei.

            Vă vând un pont, nu canicula!

            Simţeau antiparticula la orizont.

            Ce face Rahova la curicula!?...

P.S.

            Dacă i-am strânge acolo pe toţi, toate hahalerele care au mânjit şi mânjesc ecranul de la Antene şi de peste tot, şi pe M.M, şi pe Mitică Dragomir, pe Chiriac şi pe SRS-ist pe politicienii lui peşte şi mă opresc, nu insist ca să nu mă lungesc, sigur aş stabili un record, m-aş face băsist progresist şi aş fi de acord ca să facem loc la toţi, să dăm drumul din puşcării la hoţi