Ouǎle și acciza

1 Aprile

          În timp ce guvernul flǎmând taxeazǎ benzina, sperând sǎ-și echilibreze bugetul, mercendaizǎrul și-a lǎsat  mașina și-și echilibreazǎ bietul ouǎle, ghidonând…

          Nu omori cu una cu douǎ piaţa de ouǎ, în ajun de Paști! Miza cu acciza?
          Pǎcǎlit poţi fii, pǎcǎlici te naști!
GHICI CINE E PACALICI

Concert pentru duduk și orchestrǎ

          La sfârșitul lunii februarie în cadrul spectacolelor ce le oferǎ sǎptǎmânal Filarmonica Piteșteanǎ _ cu siguranţǎ, oaza de spirit rǎsǎritǎ în zonǎ în pustiul de dupǎ Decembrie 89, datoratǎ în special nebuniei unui entuziast, l-am numit pe Jean Dumitrașcu _ m-am reîntâlnit cu etosul armean într-un concert de excepţie pentru duduk și orchestrǎ. Îl mai vǎzusem și ascultasem cu încântare pe aceeși scenǎ pe Harry Tavitian, acel Noe al sunetelor, alt armean fǎrǎ margini despre care am mai scris undeva pe blog.

          Întâmplarea face ca tocmai în aceste zile sǎ lecturez Cartea șoaptelor, a lui Varujan Vosganian în mare vogǎ și deja suspectez un fel de conspiraţie, un triunghi armean al Bermudelor cu vârful ţintǎ cǎtre Pasǎrea ceţii.

          Mǎrturisesc nu mai ascultasem pe viu un duduk, darmite un duduk cu orchestrǎ! Pe viu, cǎci solistul devine una cu instrumentul lui. Sunetul acela grav și cald parcǎ adunǎ în el toatǎ durerea armenilor. Flǎcǎii vin de departe poposind în luminișul sunetelor aduc cu ei tot zbuciumul peregrinǎrilor lor. Nici o ţarǎ nu-i mai încape, doar fluierul lemnului de cais.

          Rǎscolitor Haciaturian într-o suitǎ de dansuri armenești. Viorile se nǎpustesc rǎzvrǎtite de pe deal în vale și se liniștesc înalţându-se lin pe culmi. Grijǎ mare cum se strecoarǎ pe poteci dulcea luminǎ a înserǎrii. Un violoncel, geme, strâns între picioarele puternice și zvelte ale unei instrumentiste. Ce-ar putea fi mai frumos decât geamǎtul de dragoste al unei tinere femei. Și din nou instrumentul sacru exoticul instrument armean duduk așterne pacea.

Albastru de Rarǎu 2

Pare o catedralǎ Rarǎul,
cu turlele înǎlţate

smintit în hǎul albastru
al cerului…

Sau ruina unei piramide,
bombardate de ploaia
milioanelor
de perseide.

Stau ca niște pete în soare,

îngropate în stâncǎ,
umbrele uriașilor
în picioare.

Cu o furcǎ în mânǎ,
o femeie toarce
firul etern dintr-un caier
de lânǎ

Surâsul smuls somnului,
rǎzbate chipul ei blând,
ca-ntr-o icoanǎ a Maicii
Domnului

Albastru de Rarǎu

Catedralǎ a dacilor. 
Uneori cuvintele se încumetǎ sǎ tacǎ...

Fir’ai al naibii de pamflet

          Este fabulos cum se poate transforma adevǎrul în minciunǎ, dar un grad mai mare al fabulosului este cel care transformǎ minciuna în advǎr. Te poţi rǎsvrǎti liber, sau poţi face mersul piticului, cum ai învǎţat la școalǎ. Uite cǎ școala te-a învǎţat și ceva util!...

          Politicienii, intangibili, senini, patrioţi, susţin cǎ Românica e ţara lor, pânǎ nu mai rǎmâne nimica din ea, mama lor de hoţi! Ei toţi sunt elita, meritocraţia. Tu, cu lentilele tale groase, vezi strâmb democraţia. Nu conteazǎ cǎ n-ai plagiat doctorate și poate ai învǎţat carte. N-ai putut sǎri capra și asta e o întrebare, ţi se pune în spate, n-ai parte și ţi se scade automat nota la purtare, toatǎ viaţa. S-au dus vremurile comuniste, a zburat puiul cu aţa. Facultǎţile-tristele, alea adevǎrate, nu mai sunt bune nici de trimis la ţigǎri. Sunt mai marfǎ, blatistele…

          Statistic, azi e suficient sǎ simţi artistic și sǎ minţi cu talent.

          Suntem o ţarǎ de basm fabuloasǎ!

          Conta, dacǎ înţelegeam când ne scria pe tablǎ învǎţǎtorul cǎ basmul este expresia artisticǎ a fabulosului… Ponta(?)… Da, el a înţeles viitorul! A copiat textul în caiet (a contat în buget) și de-aia îl voteazǎ poporul.

A fi sau a nu fi pamflet.