Literatura de azi

          

           Nu i-am înţeles niciodatǎ pe șefii revistelor literare. Au o listǎ prestabilitǎ cu scriitori-jucǎtori(ca la fotbal), mereu aceiași, pe care și-i distribuie între ei. Nu conteazǎ cǎ de atâtea jocuri în picioare, acestora li s-a diminuat forţa fizicǎ și uzura nervoasǎ le-a estompat strǎlucirea. Ei îi introduc mereu în formaţie. Azi joacǎ la Steaua, mâine la Luceafǎrul de dimineaţǎ și în weekend la Avântul Slobozia. Uneori șeful, antrenorul cu personalitate mai puternicǎ, își ia inima în dinţi și-i mai schimbǎ pe posturi scoţându-i de pa pagina întâi. L-ai putea gǎsi arbitrar pe Chipciu, portar… Dar cu ce costuri, cǎ nu-s momâi!... Și ce înjurǎturi de pahar!

          Numele lor, chiar dacǎ prin natura serviciului au devenit cunoscute, au mișcǎri lente, nu tu șut la poartǎ, nici fente… Orice s-ar spune, nu sunt de talia unui Ronaldo, sau Mesi cu metaforele sale. Sǎ ne mai mirǎm de ce literatura se joacǎ la noi, de multǎ vreme, cu tribunele goale?

         Știu un caz la o revistǎ într-un oraș provincial. Șeful a rǎmas singur pe listǎ, ar fi putut urca în cǎruţǎ –  în caseta tehnicǎ mǎ rog –  știa rosturile, noutǎţi juvenile, nume noi sau mai vechi, neștiute. Așș! Tare de urechi, a preferat o miuţǎ, jucând singur pe toate posturile, doi la doi.

          Poate se schimbǎ mai repede ceva pe net. Concret de ieri privesc Literatura de azi. Se tot vorbește de trendsetteri, oameni cu idei… Ce sǎ spun mǎ uit acolo cu drag… cǎ majoritatea sunt femei

Fenomenul Halep

           Se zice cǎ Fenomenul Schumann accelereazǎ curgerea timpului. Și alte fenomene, mai mult sau mai puţin știinţifice, ne stârnesc imaginarul.
          Lucru cert, conjuncţii astrale ne influienţeazǎ, vrem sau nu vrem, destinul. Nu e obligatoriu ca la fiecare conjuncţie de-asta sǎ avem premoniţii, dar la mine se întâmplǎ vǎ mǎrturisesc, atunci când scriu. Mǎ așez la birou, deschid laptopul și dupǎ ce depǎșesc faza întunecatǎ a facebook-ului, cu ochii închiși, simt cum așa de nicǎieri, din roata aia care se învârtește încep sǎ se insinuieze literele, ca niște cocori argintii care descriu pe boltǎ semne heraldice. În dimineaţa asta cocorii mei argintii au ţâșnit de sub faldurile unui nor Nimbus desenând pe cerul albastru un nume, Simona Halep.
          Începe US Open-ul și chiar în primul meci joacǎ Sânziana noastrǎ. Sper ca din racheta ei magicǎ ghemuleţul acela, ca un bulgǎre de luminǎ, sǎ deșire o poveste frumoasǎ.
          Astrele și-au fǎcut jocurile, i-au pus în parcurs tot ce putea fi mai greu pentru ca sǎrbǎtoarea la sfârșit, sǎ fie deplinǎ. Rǎmâne ca Simona sǎ deslușeascǎ în gândurile noastre de susţinere, izvorul de apǎ vie.
          Cer senin Simona! Sper sǎ fii luceafǎrul nostru de zi!

          P.S. Alaturarea din imagine nu are cum sǎ fie intamplǎtoare

Gând

Timpul vâslește nesfârșit

pe aceleași valuri

fǎrǎ sǎ poatǎ atinge ţǎrmul

În plasa lui înoatǎ liber

un banc de scrumbii

nǎdǎjduind

cǎ bǎtrânul pescar

a pǎstrat pentru fiecare

o lopatǎ de pǎmânt

Merkel merge in Ucraina

          De-a lungul timpului, 23 august a fost o zi fatidicǎ. În 1939 se semneazǎ la Moscova Pactul Ribbentrop-Molotov (Hitler-Stalin), cel care avea sǎ împartǎ sferele de influienţǎ în Europa și care a rupt din trupul ţǎrii Basarabia, Bucovina și Ţinutul Herţa.

          În 23 august 1944 România întoarce armele. Regele Mihai îl demite și îl aresteazǎ pe Ion Antonescu, se formeazǎ guvernul condus de Constantin Sǎnǎtescu, iar la ora 20,20 se transmite la radio Proclamaţia regelui Mihai care anunţǎ ruptura cu Germania și noua orientare politicǎ a ţǎrii.

          Si pentru alte naţii, 23 august a însemnat o paginǎ neagrǎ de istorie.

          În 1346 la Crési francezii pierd o importantǎ bǎtǎlie în rǎzboiul de 100 de ani în faţa englezilor. De ce s-a pǎstrat aceastǎ datǎ? Pentru cǎ atunci prima oarǎ în Occident, au fost folosite într-o luptǎ armele de foc.

Și sǎ nu trecem peste evenimentul sângeros petrecut la Paris în noaptea de 23 spre 24 august 1572, rǎmas în memoria lumii ca “Noaptea Sfântului Bartolomeu” când au fost masacraţi peste 2000 de hughenoţi(protestanţi calvini) de cǎtre catolici, într-un lung șir al înfruntǎrilor religioase.

          Tot 23 august, sunt 260 de ani de-atunci, l-a dǎruit Franţei pe Ludovic al XIV, ghilotinat de Revoluţia francezǎ. Iar în zilele noastre, 23 august 1948 ni l-a dat nouǎ pe Andrei Pleșu, scriitor, filosof, eseist, critic și istoric de artǎ, atins de ghilotina Antenelor.

          L-am sunat de dimineaţǎ pe Mugur Isǎrescu, guvernatorul  Bǎncii Naţionale și l-am rugat, din beciurile de la Drǎgǎșani, sǎ-i trimitǎ o ladǎ cu sticle din Sângele Domnului. Nu poţi sǎ riști cu sângele recoltat de pesediști!

          La mulţi ani maestre Pleșu!

          Dragi români, sǎ nu fiţi triști cǎ vremea și-a schimbat haina și nu ieșim la defilare.

          În altǎ ordine de idei, nepriceput cum sunt la femei, caut sǎ înţeleg de ce azi Merkel merge în Ucraina și nu la Putin, în alcov? Foarte tare! Vrea un Kalașnikov direct de la ajutoarele umanitare. 

Pe urmele lui Ovidiu