Nu i-am înţeles niciodatǎ pe șefii revistelor literare. Au
o listǎ prestabilitǎ cu scriitori-jucǎtori(ca la fotbal), mereu aceiași, pe
care și-i distribuie între ei. Nu conteazǎ cǎ de atâtea jocuri în picioare, acestora
li s-a diminuat forţa fizicǎ și uzura nervoasǎ le-a estompat strǎlucirea. Ei îi
introduc mereu în formaţie. Azi joacǎ la Steaua, mâine la Luceafǎrul de
dimineaţǎ și în weekend la Avântul Slobozia. Uneori șeful, antrenorul cu
personalitate mai puternicǎ, își ia inima în dinţi și-i mai schimbǎ pe posturi
scoţându-i de pa pagina întâi. L-ai putea gǎsi arbitrar pe Chipciu, portar… Dar
cu ce costuri, cǎ nu-s momâi!... Și ce înjurǎturi de pahar!
Numele lor, chiar dacǎ prin natura serviciului au devenit
cunoscute, au mișcǎri lente, nu tu șut la poartǎ, nici fente… Orice s-ar spune, nu sunt de talia unui Ronaldo, sau Mesi cu metaforele sale. Sǎ ne mai mirǎm de
ce literatura se joacǎ la noi, de multǎ vreme, cu tribunele goale?
Știu un caz la o revistǎ într-un oraș provincial. Șeful a rǎmas
singur pe listǎ, ar fi putut urca în cǎruţǎ – în caseta tehnicǎ mǎ rog – știa rosturile,
noutǎţi juvenile, nume noi sau mai vechi, neștiute. Așș! Tare de urechi, a
preferat o miuţǎ, jucând singur pe toate posturile, doi la doi.
Poate se schimbǎ mai repede ceva pe net. Concret de ieri privesc
Literatura de azi. Se tot vorbește de trendsetteri, oameni cu idei… Ce sǎ spun
mǎ uit acolo cu drag… cǎ majoritatea sunt femei
Ioana Burghel
RăspundețiȘtergere9 minute · Îmi place
RăspundețiȘtergereStefan Teodor Cabel
3 minute · Îmi place
RăspundețiȘtergerePetre Anghel Bine zis. Si adevarat. Oportunisti si veleitari...
Probabil ca trebuia sa va uitati in alta parte.
RăspundețiȘtergereDin nefericire, nu exista adevaruri absolute,fiecare dintre noi emitand adevarurile noastre, mai mult sau mai putin interesate. De regula, cred ca sefii de reviste, nu vor sa riste sa cumpere de la piata, tot felul de fructe si legume proaste, asa ca merg la vanzatorii ambulanti de la care au mai cumparat si sunt siguri de calitatea marfii.In lumea internetului,exista o serie de site-uri literare, in care se reproduc ( poetic ) cam aceleasi repetate persoane.Avantajul este ca site-urile, sponsorizate sau nu, reusesc sa scoate din cand in cand o serie de antologii de poezie sau proza, ori carti de autori. Desigur si reviste.Problema ca site-urile nedispunand de o finantare lejera, sunt nevoite sa scoata un tiraj mic de carti pana intr-o suta, din care cateva revin autorilor care scriu in antologii sau la un tiraj de o suta de carti( carte de autor),50 revin autorului si 50 se distribuie colegilor de site.Este un tiraj foarte mic si nu reuseste sa patrunda pe piata, din nefericire.Asa ca numai noi ii cunoastem pe cei care scriu, prin noi intelegandu-i pe cei de pe FB interesati de acest aspect.De aici si lipsa uneori de calitate a materialelor tiparite dar si a poeziilor scrise. Trebuie sa tineti seama ca lucrurile sunt foarte complicate, foarte complexe, eu incercand sa va arat inca un aspect al problemei.Ideea ar fi urmatoarea: Faptul ca ne plangem ca apoele ies din matca si ne inunda, facandu-ne sa inghitim namol, este o realitate.Dar plangerile nu sunt o solutie. Trebuie gasita o solutie care sa rezolve problema.Altfel ce spunem, este ca mangaierea unui picior de cauciuc.
RăspundețiȘtergere