Nu cred cǎ vǎ mai amintiţi comflictul meu
internaţional cu un vameș ungur care mi-a ridicat din mașinǎ șase litrii de ţuicǎ
de prunǎ a-ntâia din zona Piteștilor, pe motiv cǎ ţuica nu are certificat de înmatriculare
în comunitatea europeanǎ și mi-a dat amendǎ. Degeaba mi-am folosit toate
argumentele diplomatice, i-am explicat cǎ lichidul e medicamentul tradiţional
românesc pentru frecţie, un fel de injecţie cu acupuncturǎ și e doar pentru
consumul meu personal, stǎteam douǎ sǎptâni în Olanda de conjuncturǎ și n-aș fi
vrut sǎ schimb tratamentul.
El, tuciuriu cu mustǎţǎ, a rǎmas
inflexibil de gheaţǎ, înconjurând momentul cu un zid chinezesc viu. Pǎrea sǎ nu
înţeleagǎ o boabǎ românește. În diplomoţia mea, vrând sǎ-l îmbunez, crezând cǎ
e și el om i-am zis rom nu ţigan, ca la carte. Nu era necesar, mi-am dat singur
în van foc la valizǎ stârnindu-i mândria, susţinea în englezǎ ca e ţigan ungur și-și
face doar meseria. Pentru ţuicǎ n-are cum sǎ-mi dea vizǎ. Desfǎcuse ușor dopul
de la un vas și mustǎţile i se învârteau ca un sonar în vânt. Mirosea sfânt a
izvor de prunǎ, tuleu gras. A tras un gât și-i vedeam omuleţul cum se mișcǎ rar,
în sus și-n jos. Mai mult de-atât, am încercat omenește, frumos, sǎ-i propun
jumǎtate - jumǎtate și mi-a rǎspuns clar romǎnește, întorcându-mǎ pe dos:
– Nu se poate! Ţuica din vase la mine
și chitanţa la dumneata! Atunci mi-am dat seama cǎ ungurul își lǎsase mama, la
Constanţa.
Am relatat evenimentul pe blog cu lux
de amǎnunte și așa am dat de belea. M-am trezit olog, suspendat de Google +
pentru discriminare.
S-o luǎm pe rând. Nu l-am înjurat de
mamǎ cu voce tare. L-am înjurat în gând. Și raţional, mama lui trǎia în ţara
mea, deci nu era conflict internaţional. În viaţǎ însǎ treci și prin așa ceva!
Ce era sǎ fac? Am parcat cuminte și eu într-un garaj ca marinarul, așteptând.
Numai cǎ pentru mine nimeni n-a declanșat vre-un referendum. În primul rând cǎ
nu eram președinte.
Dar sǎ vǎ dau vestea cea mare. De
asearǎ nu mai am suspendare! Pasǎrea ceţii zboarǎ din nou. Am primit fericit mult
doritul cadou! Am aprins la eveniment lumânǎri de cearǎ. Aștern pe moment și ceva
mirǎri, tot îmi pun întrebǎri.
...O fii cadou electoral de la guvern?
Sǎ fie ciubuc otrǎvit de la Hrebenciuc? Microsoftul lucreazǎ? Dacǎ vine DNA-ul?... O fi mitǎ?
Ce mai conteazǎ. Sǎ fie primitǎ!
