Nord de strigoi

Dedicatie Andreelor de Sfantul Andrei
O poezie din ultimul meu volum, Norduri

Desen Frederik Weercamp

Proiectul Din arginturile mele

TABLOURI DINTR-O EXPOZITIE

- la o sesiune extraordinarǎ -

la o sesiune extraordinarǎ

în galaxia noastrǎ

s-a deschis o expoziţie

universalǎ

unde fiecare naţie

a adus

un exponat semnificativ

care sǎ ateste

înflorirea civilizaţiilor

pe planete

enumerând diversele

papirusuri

și totemuri codificate

un hebdomadar local

aprecia

cǎ alǎturi de potirul

Sfântul Gral

a fǎcut senzaţie un ţǎruș

cu sârmǎ ghimpatǎ

din ţaranimǎnui

Pisicul de aramǎ

          Stau liniștit. Pisicul roz, Pontonel și-a asumat rǎspunderea. A luat asupra lui totul, da totul! Pentru pierderea alegerilor, pentru votul din diasporǎ, pentru cǎ ne-a unit în horǎ peste așteptǎri la protesteste. E vinovat doar el și s-a îmbrǎcat creștinește în haine de miel. A înţeles și a ieșit întǎrit din poveste.

          De unde credeam cǎ va fi rǎu, o tramǎ!... Sub epoleţi s-a dovedit cǎ Pontonel ascunde șapte vieţi, în pieptul sǎu de aramǎ(sau de oţel?...).

          Circulǎ vorba printre pisici cumsecade, cu stare, cǎ în neamul lor pisicesc se cade doar în picioare!

          Acum când vorbesc, mielul, mâţa blândǎ, ca sǎ punǎ sare pe ranǎ i-a arǎtat, în mod tovǎrǎșesc în partid, ţâţa pisicii lui Gioanǎ și la trimis la osândǎ cu Vanghelie, sǎ se dea cu capul de zid. Piticii ǎia doi, distructivi fiind, triștii, s-au dovedit prea combinativi și s-au dat într-o joi cu neocomuniștii, rǎzvrǎtind ţara.

          Aici, o întrebare și ecoul se cascǎ: Oare cine se înrolase în armata lui Mazǎre cu tricoul lui Che Guevara și bascǎ roșie? Cinci ruble tragerea!... Oferim duble.

          În vremea asta Ghiţǎ, mintea și braţul lui Pontonel, guiţǎ pe post retragerea lui Ilici. Se strânge laţul. La ZOO va fi un mǎcel cu pisici, crocodili și mult șorici înroșit de sânge. Și știrea? Vreau s-ascult știrea!

          Gabi Firea, ca un licurici pe cracǎ, plânge la sediu PSD, când poate ar fi trebuit sǎ tacǎ. Gabi vrea și ea concediu la Abu Dhabi, sǎ se refacǎ. 

Plai bǎlai - pamflete politice

Poem nescris

Nu urci la ceruri

pe aripi

te agǎţi cu teamǎ

de frânghia

întinsǎ

Sufletu-ţi

greu de

pǎmânt

își cautǎ urmele

cantr-o caligramǎ

pe câmpia ninsǎ

mai presus

de cuvânt

se destramǎ

literele

Fiul dezastrei

        El se credea mingicar. Îi fenta pe toţi jucǎtorii, fie adversar, fie coiechipier, îi bǎtea pe umǎr complice pe judecǎtorii arbitrii, se hlizea cǎtre peluza sud și seara la televizor se dǎdea cocoș, fǎcea giumbușlucuri aruncând tot ce prindea la coș. Era atât de crud la minte încât, nepǎsǎtor, ţap logodit îţi sǎrea de gât pe morminte, mestecând mincinos petale de trandafiri și scuipând coji de seminţe pe jos.

          Sorbit din priviri, ca un fante de obor de guvernante subţiri, admirat ca un soare și dorit la televizor de moderatoare...

          Când sǎ joace în ligǎ, în echipa ASTREI, Micul baschetbalist s-a crezut dinainte musiu președinte – și-a trântit cu mucii-n mǎmǎligǎ.

          A doua zi Fiul Dezastrei s-a trezit în rai, fentând în baruri de fiţǎ între Abu Dhabi și Dubai cu Ghiţǎ.

         

          L-am vǎzut ieri în parlament. Înainte de judecata de apoi a Partidului. Parcǎ venise la antrenament cu fenta la el. Pǎrea un pic mai bronzat – altfel la fel! Nu înţelesese nimic!

         La vremuri noi tot noi! A cuvântat și-a plecat.

Plai bǎlai - pamflete politice.

Promit sǎ fie printre ultimele...