Paralela

https://www.facebook.com/135437379819812/photos/np.126823826.100000298023528/977358828960992/?type=1&notif_t=notify_mehttps://www.facebook.com/135437379819812/photos/np.126823826.100000298023528/977358828960992/?type=1&notif_t=notify_me
http://edituraparalela45.ro/titlu_detaliu.php?idtitlu=1378
                                                                    http://bit.ly/17GjnXb

Silicoane contra colon

            Parcǎ m-aș afla într-un spital de urgenţǎ unde nu se mai opresc sirenele salvǎrilor. Ţara e plinǎ de bolnavi și în demenţǎ toţi doresc operaţii chirurgicale estetice.

            Unul vrea sǎ i se taie pǎdurile de foioase pentru cǎ e iarnǎ, au cǎzut frunzele și-i vede DNA-ul oasele.

            Altul, când s-a privit în oglindǎ, i-a scos Dumnezeu o grindǎ din ochi și-a pǎtruns pe-acolo în creiere, de parcǎ-i la el acasǎ, un pârlit de greiere care nu mai vrea sǎ iasǎ și cântǎ-ntruna duios din arcuș, ridicâd un picioruș: Jos Bǎsescu! Jos Bǎsescu! Omule tu n-ai Antenǎ? Cri,cri, cri! S-a isprǎvit! Traian a ieșit din scenǎ.

            A ajuns și premierul, a plecat de la butoane pentru cinci minute. Vine din centru cu Smurdul. Mai nou, bǎiatul e flǎmând, bate fierul sǎ fie recunoscut erou, donator de organe, și-ar dona doctoratul dorind în schimb silicoane. Sǎrind peste topicǎ vrea laparoscopicǎ iute și peste rând.

            Ce caut eu aici în parcare? Je suis Charlie, nu mai am rǎbdare lovit de simplon

            Vreau timpul operat la colon!

Plai bǎlai - pamflete politice

Un selfie cuvântǎtor

            Nu sunt multe bucurii într-un an pentru a le lǎsa sǎ se rostogoleascǎ pe lângǎ noi fǎrǎ sǎ marcǎm ceremonia momentului. Nu avem prea dese ocazii sǎ fim noi cei aleși de zei sǎ sorbim licoare binecuvântatǎ din cupa victoriei. Sǎ profitǎm așadar și sǎ ne potrivim zâmbetul într-un selfi al cuvintelor pe mǎsura luminii care scaldǎ ca o aurǎ chipul destins al Cosânzenei noastre, nimeni alta decât Simona Halep, cea din poveste.

            Cu admiraţie nedisimulatǎ, Timea Bacsinszky, adversara comfruntǎrii din finala de la SHENZHEN a rostit o frazǎ care concentreazǎ în ea tot ce s-ar fi putut spune dupǎ o încleștare dominatǎ clar nu de acurateţea loviturilor sau tǎria braţului, ci de scânteierea minţii.

            „Te felicit Simona! Ai fost prea bunǎ pentru mine astǎzi!”

            Vǎ mǎrturisesc, de la Nadia Comǎneci ochiul meu profan nu a mai avut ocazia sǎ priveascǎ cu atâta încântare armonia în stare purǎ. Aerul din jurul Simonei, parcǎ îndrǎgostit de eleganţa mișcǎrii ei, pur și simplu uitǎ sǎ opunǎ rezistenţǎ mingii care deseneazǎ din racordajul fin al rachetei, traiectorii imposibile.

            E doar primul turneu și consemnǎm deja prima victorie (a noua în toatǎ cariera). Pare cǎ în 2015 avem de numǎrat! Sǎ fie zecele Simonei(trofeul numǎrul zece) la fel de celebru ca zecele Nadiei, la Melbourne?(La Sydney ne-am mulţumi cu finala.)   Doamne ajutǎ!

Alte împletituri de lânǎ

            S-a liniștit și Parisul. 

            Simona Halep și-a astâmpǎrat visul câștigând primul turneu din acest an la Shenzhen în China, cum era în plan. Mâine Președintele Iohannis intrǎ în pâine și merge sǎ reaprindǎ lumina la Turnul Eiffel, cu Merkel, Cameron și Mariano Rajoy. Ne-am liniștit și noi.

            Parlamentarii își antreneazǎ anduranţa pentru vacanţǎ. DNA-ul reașeazǎ intoleranţa de circumstanţǎ pe ţintar, ei totdeauna par sǎ joace cu negrele. Chiuariu își scrie deja scenariu.

            În curtea televiziunilor s-a deschis bâlciul subţire al deșertǎciunilor. Striblea și Mânǎstire la patru ace nu mai guiţǎ, au fǎcut schimb de cojoace. Pușcalǎu stǎ pe tușa ca Mesi în rezervǎ de lux. Rareș Bogdan în reflux, retras la o mǎtușǎ din partea miresii mǎnâncǎ gras. În fine, de luni cicǎ revine pe cǎrbuni în Realitate.

            Piţurcǎ a luat de la Steaua doi nebuni la Al Ittihad prezentându-i drept nestemate. Înţelept, s-a pregǎtit de jihad. Dǎ cacialmaua și pleacǎ în State.

¨One Day on Earth¨ (Part 1 of 4)

Așadar sǎ ne bucurǎm

             

            „Cel mai important e sǎ mǎ bucur de tenis!”

            Niciodatǎ nu scapǎ prilejul Simona Halep sǎ rosteascǎ aceste cuvinte magice. Sǎ te bucuri de scurta viaţǎ ce ţi se dǎ, cu toate minunǎţiile ei, în fiecare clipǎ a libertǎţii tale de exprimare înainte ca destinul sau un scelerat atroce cu un Kalașnicov sǎ schimonoseascǎ faţa lumii într-un rictus oripilant.

            Sǎ continuǎm neîncrâncenat sǎ credem cǎ lumina înfrânge totdeauna întunericul și mângâiaţi de acest gând sǎ ne încolonǎm pe Champs-Elysées cu lumânǎri în mâini ca un fluviu viu cǎtre Turnului Eiffel sǎ-i reaprindem zâmbetul și strǎlucirea.

            Nici o legǎturǎ aparentǎ între atentatul terorist de la Paris care ne-a zguduit pe toţi și zâmbetul senin al Simonei Halep închinându-se întâi cerului și apoi înfǎţișându-se camerelor cu faţa luminoasǎ cǎtre noi în serviciul bucuriei de a fi.

            Je suis Charlie. 

Ion sau Charlie

Doi Ioni cu doi nepoţi...

Noi de ce suntem Charlie tataie?
Pentru ca nu ne inchinam la Kalashnikov...

Tropar de Sf Ioan

Bǎut-am apa sfinţitǎ întâiul

și înnoitǎ pare sǎ fie faţa lumii.

M-am bucurat de tainǎ

întru Hristos și-mi simt

trupul curǎţat

de pǎcatele cele multe.

Cugetul e ca un drum deschis.

Mǎ arunc în vâltoare dupǎ cruce.

Subţire ca peștele și ca el

de ager, prind crucea.

Apoi, din casǎ în casǎ,

o înfaţișez cu smerenie

celor care-mi deschid.

Ioan mi-e numele.

V-am adus un tropar

ca un mǎnunchi de busuioc

înmuiat în apa sfinţitǎ

a Iordanului

Din volumul Norduri

Multumesc tuturor celor care aici sau pe facebook au trecut si au lasat un gand bun!

Din arginturile mele

                                                                                     Nicolai Samokis

TABLOURI DINTR-O EXPOZITIE

- vis alb -

alunecǎ troica

pe urlet de lup

scade zǎpada în cer

vizitiu numai

bici fǎrǎ trup

mângâie caii de ger

în saricǎ-i cald

și-n auz se prelinge

nisip argintiu

iar taina cǎ-s viu

se stinge

confuz

și nu-i chip

sǎ știu

cât mai ninge…

Porţi

Sǎ-ngenunchi falnicul

trunchi de stejar

sub clar

de lunǎ plinǎ.

În luminișul pǎdurii

sar așchii,

spiritele rele,

din tǎișul securii.

Stejarul e greu

când împarţi

tainul jumǎtate

cu Dumnezeu.

Sǎ-l cobori cu rost,

joi sau marţi,

Nu se poate

în zi de post.

Apoi,  pe ștergarul alb

întinnzi bucate:

caș de oi, ceapǎ, usturoi

cu pitǎ și slanǎ

stropitǎ cu horincǎ.

Și la sfârșit,

o junincǎ prǎbușitǎ

în jarul încins,

îmbǎtatǎ cu sânge

de urs, vâscos,

scurs pe vranǎ 

ca untedelemnul

Musai sǎ petreci însoţit,

cǎ nu-i pomanǎ.

Nu treci copârșeul

peste apa morţilor

Ascult mǎrturii

de demult, în lemnul

porţilor cioplind

semnele mute.

Urc pǎsǎrile

în cerul dimineţii,

dintele lupului,

colacul, rozeta, crucea...

Leg cu migalǎ

noduri la sfori,

înfǎșor în spiralǎ

șarpele în pomul vieţii,

Aplecat asupra

trupului meu trec,

pe sub hǎizașul porţii,

toate cuvintele