In revista Arges

Revista Arges Mai 2015

Pentru lectura clic pe titlu

Pasǎrea ceţii. El era o corabie -

Pasǎrea ceţii. 

- el era o corabie -

el era o corabie
cu grâu
ea era steaua
polarǎ
el avea sabie
la brâu
ea petale de roua
si ceara

tineau apoape
si ajunsi pe o vale
se-mbratisara
doua ape-n 
desfrâu
stropind
jucǎus

ea vioara
el arcus

Ceara si miere

Bursa îngerilor. Octombrie ca o vaduvă tânără

foto - hufingtonpost.com

Bursa îngerilor

- octombrie ca o vaduvă tânără -

octombrie
văduvă tânără
descheindu-şi cerga de ploi
a scăpat din zăgazuri
izbindu-mă

cu braţele slabe
descărnate de frunze
mă încleştez
de coama de murg
a vântului

cerul se clatină

şi-n ochiul 
vânătorului
se pierde
şoimul

mă las în genunchi,
parcă picioarele-mi
se scurg
în două
firave ape

înfrigurat
o descopăr ascunsă
goală cum o lăsase
Dumneze
când îi murise omul

i se-mpliniseră pulpele 
şi şoldurile 
îmbiau doldora 
de parfumul 
merelor

cum să cuprind 
umilinţa de-acum  
a tinerei femei
să dau cep vinului 
să curgă

şi cum
întinși pe pǎmânt 
să îmi desprind fiinţa 
de sabia 
celui înfrânt

inima-mi se zbate 
în capcana 
strâmtă

Ceară şi miere

Lumea vǎzutǎ de ITI. Acoperişul cerului

 

Lumea vǎzutǎ de ITI

Acoperişul cerului

            Nici nu apuca soarele să-şi spele-n rouă sudorile nopţii, când pleca la muncă. Ciocanul, canciocul pentru smoală, foarfeca de tablă, găleata, scripetele, asteptau de cu seară în sacul de rafie. Cu ţigara în coltul gurii mormăia la prânz, “Cu răbdarea treci marea!”, când il strigam. Fără vapor, în mintea mea, puţine şanse!...  De la un timp, ploaia grozavă şi-o ameţeală îl ţinea de pat. Până-ntr-o zi când zise: “Tu Mărie, să-mi aduci sacul. Urc. Musai că s-a spart acoperisul ăl mare şi Dumnezeu, n-are răbdare!”

Ceară şi miere

Lumea vǎzutǎ de ITI. Şobolanul alb

Lumea vǎzutǎ de ITI

Şobolanul alb

            Ieşisem din somn. Trecuse primejdia. Pierise şi nelegiuirea crimei, sau trãdarii ce-o fi fiind. Imaginile de groazã dispãruserã, doar golul acelor clipe apãsa mut. Oare ce sãvârşisem? Memoria surescitatã nu mã ajutã. Voiam sã uit… nu eram prea sigur. Pastilele medicului de la L.S.M., dupã saptãmâni de nesomn, parcã mã trãgeau într-un loc mâlos din care mã zbãteam sã ies, simţind cã frica mã acoperã. Când şi când şobolonanul acela mare, alb mã fixa din oglindă mustrãtor, dincolo de pragul realitãţii.

Ceara si miere