luni, 7 septembrie 2015

Bruges, perla flamandã



Așezați pe covorașul fermecat ca pe o insulã cãlãtorim pe roți ȋn fiecare an rulȃnd mii de kilometrii prin lume, sã descoperim uimirile lui Alexandru. Pãstrãm ȋntr-un Nikon imaginile de pe drum pentru ca la sfȃrșit sã tragem linie și sã deslușim dacã ce am trãit a fost realitate, sau fum. Pare cã viața nu te amãgește totdeauna și ȋți aratã cȃteodatã raiul promis!
De data asta am atins cu talpa piciorului Ungaria, Austria, Germania, Olanda, Belgia, Franța și Anglia, iar dupã douã sãptãmȃni ne-am ȋntors ȋnregistrȃnd la bord 7500 de kilometrii. Impresiile ar putea umple sute de pagini, iar miile de imagini ar putea descrie fiecare, povești...
Totul a fost OK, doar ploaia care ne-a ȋnsoțit permanent ne-a fãcut sã ratãm cȃteva obiective. La Amsterdam spre exemplu a fost imposibil sã coborȃm din mașinã. Ne-am ȋncumetat totuși pentru cȃteva cumpãrãturi, iar la Bruges, chiar așa murãturi cum eram, am fi dorit sã urcãm ȋn turnul din piața veche a orașului, cele 366 de trepte, pentru perspectivã, dar nu ni s-a dat voie de parcã urma sã vinã ȋn recidivã potopul lui Noe.
Mi-am adus aminte cum recunoști un belgian ȋnțelept, dupã modul cum se ȋncheie discret la pantof. Concret, pune stȃngul pe scaun și se ȋncheie la piciorul drept. (Un banc din comoara  neprețuitã a Claudiei, prietena mea olandezã de Duminicã.)  Și ȋncã unul: Cicã un marocan și un belgian de data asta isteț, la pescuit, au prins ȋn undițe amȃndoi odatã peștișorul de aur. Peștișorul, ușor ȋncurcat, i-a ȋntrebat pe rȃnd spȃnzurat ȋntre douã plute, ce dorințã sã le ȋmplineascã la fiecare. Marocanul patriot a vrut sã mute primul și a cerut prin urmare un zid ȋnalt ȋn jurul țãrii sale, ca sã-i apere pe marocani de dușmani. Cȃnd i-a venit rȃndul belgianului a grãit:
Dacã tot l-ai construit, umple-l cu apã!
Probabil de vorba asta au ȋnchis flamanzii și turnul, auzind vorbã romȃneascã s-au temut de ploaie! Aflaserã și ei proverbul, cine sapã groapa altuia cade singur ȋn ea!

























duminică, 6 septembrie 2015

Piaţa de brânzã


Foto: Cristina Florescu
Am fost la Alkmaar la piaţa de brânzã în ultima zi din anul ãsta când mai era posibil. Manifestarea se ţine doar în zilele de vineri, incepând din aprilie ṣi pânâ în prima vineri din septembrie. Tradiţia de sute de ani se pãstreazã cu sfinţenie ṣi e un adevãrat spectacol.
Având în vedere legãturile mai vechi dintre Steaua ṣi Alkmaar, întãrite pe filiera de la Giurgiu a Astrei, ṣi auzind în concediul ãsta petrecut prin strãinãtãţuri cã Gigi Becali se lasã de Steaua, ṣi-ṣi încearcã norocul în alt job, m-am gândit cã s-ar putea întoarce la meseria lui de bazã, ciobanul - ṣi a venit sã prospecteze piaţa pentru la anul... 
Trebuie sã recunosc cinstit cã nu l-am zarit pe-acolo. În schimb am gãsit douã olandoaice sãnãtoase,una blondã alta rozã cu care m-am tras în pozã.

















 

vineri, 4 septembrie 2015

Roterdamul vazut de sus




Sunt zile când viaţa te ridicã pânã la înãlţimea ei. Cu atât mai impresionant, când relizezi cã omul egal cu el însuṣi, a scris toatã povestea ca un creator divin.

Las sã vorbeascã doar imaginile. Priviţi!