luni, 14 septembrie 2015

Ograda lui Alin



A fost sâmbătă în Merişani, la jumătatea distanţei dintre Piteşti şi Curtea de Argeş, unde se dădea jos din tren Carol cel iubitor de Lupeasca, o întămplare de pomină desfăşurată din drag de oameni, din drag de muzică rock şi rătăcit, s-a nimerit pe-acolo şi un drag de Guştere, întors la vatră cu noroc din paginile unui roman să-şi salute neamurile.

Toate meritele desigur sunt ale celui care a ţinut cu tot dinadinsul să-şi împlinească visul, pofta ce-a poftit-o Dânsul, Alin Voica, filozof de profesie, un frumos nebun, şi el un Tobârlan chiar dacă lui îi place să-şi zică Dogar, după străbunicul din partea bunicii Aurica, nevasta pe care şi-a luat-o Nilă din neam de Dogar ca să-i ţină soarele-n beci, şi să i-l verse din butoaie în oale de pământ reci.

Degeaba a risipit el, Alin, într-o frumoasă ogradă butoaiele cu horincă şi vin – horinca s-a adus de la  Vişeul de Sus (m-am plimbat şi eu cu mocăniţa prin zonă, ca-n poveşti, dar n-am avut noroc să am parte, pe stoc, de butoiul plin cu o tonă de tărie de foc, adus de departe! N-am avut noroc s-o găsesc pe Maria din carte!). Am găsit-o pe Ioana, mai aproape, la Rădeşti, cu ţuica-ntre ape.

Iar vinul vechi roşu sânge de taur şi galben ca spicul de aur a fost adus din ţinutul „sărac” de la Huşi, special să le fie pe plac celor din Ogradă. Să-l fi ştiut Nadia lui Lisac? Acolo soarele Ştefan, când răsarea luna, spăla în vin coastele de draci ale Mariei de Mangop, sau ale Mariei Vochiţa, sau ale Mariei din Hârlău, sau ale Mariei nebuna şi ursitoarele coceau cozonaci...

Spiritul liber al lui Alin tot de la Tobârlan se trage!

Si pentru că veni vorba, ciorba de cocoş, fasolea cu ciolan, iepurii la cuptor, berbecul la proţap...

Fetele lui Nilă, Marioara şi Lucica, Nadia şi Maria au făcut minuni!

Mulţumim oameni buni!

Ȋn plus trebuie să mai mulţumesc unei Domniţe şi unor Domni!

























vineri, 11 septembrie 2015

Contrabilet de oracol 3





Așteptãrile erau atȃt de mari, ȋncȃt vã mãrturisesc, era greu și pentru un oracol. Cine ar risca sã se dea ȋn spectacol susținȃnd cã e soare cȃnd plouã?...

Cine ar fi admis cã Pennetta se va plimba cu bicicleta și-și va interpreta canțoneta ca o gãina pe coclaur, lansȃnd din rachetã ouã de aur?

Unde era Halepa? Ȋn pas mãrunt bãtea stepa, despãrțind cu al ei arcuș albușul de gãlbenuș.

Mama lui de oracol stereotip, idiot! A greșit tot, sã-și bage capul ȋn nisip!

P.S. Nu sunt supãrat pe Simona Halep. Lucrurile astea se intȃmplã cȃnd ești copleșit de o posibilã mare performanțã.
Oricum meritã felicitãri de parcurs!

Bilet de Oracol 2





Așteptãrile sunt atȃt de mari, ȋncȃt vã mãrturisesc, e greu și pentru un oracol. Cine ar risca sã se dea ȋn spectacol, susținȃnd cã e soare cȃnd plouã?...

Cine ar admite cã Pennetta ne-ar putea umbri o bucurie nouã, cu canțoneta ei tristã – și-ar da singur cu mucii-n batistã!

O sole mio cu pãrul cãrunt ar putea bate acum ȋn lung și-n lat, ȋn pas mãrunt stepa, ȋn nici un caz n-o dã pe spate pe Halepa!

Stã scris ȋn biletele mele de oracol de o mie de ani ce le-am primit din Shambala ȋn miez de pȃine:

Simona–Serena, finala de vis!

Și mȃine soare la Merișani ȋn Ograda Dogarului, ca sã se bucure și Gușterele!

Un Nikon la Londra 2



Dupã o orã ṣi jumãtate de mers cu trenul plecat din Broadstairs am ajuns în gara Victoria unde ne-am cumpãrat cartelele de metrou. S-a dovedit o investiţie sãnãtoasã chiar dacã iniţial 12 lire pãreau uṣor exagerate, dar cu o singurã cartelã cãlãtoreai toatã ziua. Nu am vãzut cerṣetori la metrou, doar muzicanţi interpretȃnd la instrumente pasaje muzicale plãcute auzului.

Am ieṣit în stradã chiar în faţa Big Ben-ului, unde mulţimea revãrsatã pe trotuare se plimba destinsã cu singura preocupare de a prinde imagini din cele mai potrivite unghiuri care sã încadreze turnul pânã sus. Grupuri grupuri de turiṣti organizate ca niṣte comandouri de asalt îṣi concentrau tirul blitz-urilor într-o singurã direcţie ṣi nu m-aṣ fi mirat dacã Big Ben-ul s-ar fi prãbuṣit în milioane de particule fotografice ca sã ajungã la fiecare precum cãrãmizile din zidul Berlinului.

Dar Big Ben-ul nu s-a prãbuṣit nici mãcar atunci când un avion mare a descries exact ca la World Trade Center o curbã periculoasã de credeam cã sigur se infige în el. Am înaintat pe pod sã prindem clãdirea parlamentului în toatã mãreţia ei. Sub noi Tamisa curgea leneṣ ṣi nepãsãtor, precum dreptul moṣtenirii la succesiunea coroanei engleze. Cineva dintr-un alt grup tot romȃn a precizat cã punctul acela de pe pod unde mã oprisem eu pentru o pozã de blog, era locul preferat de unde se aruncau în Tamisa, sinucigaṣii Londrei.

M-am depãrtat de balustradã înstantaneu, mutând perspectiva dincolo, spre London Eye, roata aceea uriaṣã care prinde culoare dupã starea de spirit a naţiunii.

Ṣi tot aṣa, toatã ziua, legând obiectivele turistice pe sub pãmânt, cu metroul, am reuṣit sã vedem mai mult decât am sperat, dar nu tocmai atât cât ne-am fi dorit.

Tower Bridge, Turnul Shard, Palatul Buckingham, Trafalgar Square, Coloana lui Nelson, Westminister Abbey, Piccadilly Circus, Memorialul Reginei Victoria…

E rândul Nikonului sã vã vorbeascã mai pe larg:  








 Restul de imagini mai tarziu...

joi, 10 septembrie 2015

Pofta ce-am poftit




V-am spus de ieri ȋn Biletul de oracol, pe blog, cã Viktoria va fi Halepa și ȋncepȃnd de azi-noapte Azarenka va fi strigatã de nașa Simona, cȃnd se vor ȋntȃlni,  fina Vica. Deja Vica și-a completat ȋn poliglota ei, nu e nici o dramã, cota de cuvinte romȃnești. Mai știa o ȋnjurãturã de mamã și ȋncã una cu bãgami-aș... trei ași! Sã nu ne amendeze formula, usl-așii ãia cu CNA-ul.
„Sãru’mȃna nașã-micã! Așa piticã, ce mare ești!” Se vede cã bielorușilor le-au ascuns ursitoarele, au aflat acuși, cã o stea piticã e mai mare decȃt soarele.
Ca analiști, sã rãmȃnem corecți și sã recunoaștem cã mãcelul a fost total! Nu se mai distingea drapelul! Cum rar se ȋntȃmplã, de o parte și de alta a curs sȃnge egal. Pe parcurs, Azarenka era cȃnd iapã, cȃnd armãsar scuturȃndu-și coama pe spate, iar Simona cãlãrea ca o amazoanã ȋn șa. Cȃnd cãlare, cȃnd trȃntitã pe jos, se ridica ȋn coate și iarãși ȋncãleca. Se luptau atȃt de frumos!
Pȃnã ce a ȋnceput sã plouã, dacã s-ar fi putut, ar fi trebuit sã cȃștige amȃndouã!
Dupã ploaie Simonei i s-a oțelit brațul, ȋși umezise buzele cu stropi de apã vie și a fost sã fie Victoria ei! Și cred cã nu și-a stȃmpãrat nesațul, vrea mai mult! E pofta ce-a poftit-o ea!
Ar merita sã se mãsoare cu Serena!…

miercuri, 9 septembrie 2015

Bilet de Oracol




De ce cred eu, ȋmpotriva curentului specialiștilor ȋn tenis cã astã searã Viktoria, va fi Halepa și Azarenka va fi botezatã altcum de nașa Simona? Pentru cã așa comunicã un oracol care se respectã, ȋn dodii! 
Fãrã a cerceta horoscopul și zodia, simte gloria cum o simțea Dan Diaconescu pe Elodia, cȃnd dãdea spectacol și ratingul la OTV se tripla.
Nu va fi ușor, dar sigur va fi un singur ȋnvingãtor.
Hai Simona!

Lansare de Guștere





Gușterele meu proaspãt ieșit din clocitoare este gata sã ȋși ia lumea ȋn cap. Nu mai are rãbdare și vrea sã zboare. Lighioana asta dilie crede cã e buricul pãmȃntului, nici nu vrea sã știe ce cred eu, și, contra vȃntului, ȋși vede ghearele aripi de zmeu. Nu și nu, cã el vrea lansare ȋnainte de lansare, ȋn Ograda Dogarilor la Merișani. Zice cã știe locul de o sutã de ani și ȋși ȋncearcã norocul de pe deal fãrã parapantã ȋntr-un salt mortal.

A citit el ȋntr-o apostilã a unui filosof notoriu cã va fi bine primit ȋn curte! Viseazã biata reptilã! Poate la spital!…

El zice cã aterizeazã direct ȋn Cȃrciuma lui Nilã și pe muzicã rock va bea o pãlincã, obligatoriu cu miezul de foc.

Mi-ar trebui doi dresori sã mai tempereze Gușterele. Sã-i mai ia din avȃnt, sã nu-și izbeascã scãfȃrlia de stele sau de pãmȃnt. Sunt atȃția prozatori geniali ȋn Romȃnia, n-aș vrea sã dau de belele.

Deja m-am gȃndit la Marian Barbu și la Denisa Popescu, Domnița Neaga, poate Aurel Sibiceanu, poate Augustin Doman, poate Magda Grigore, poate Florina Isaache. Sã vãd cine se lase mușcat de Guștere. Public aici un apel spre științã. Cine vrea sã-și asume riscul și e liber sȃmbãtã la ora trei, sã-mi dea un semnal ȋn consecințã.

O fi pregãtit satul de mãcel? Cã de Conferințã se pare cã e.(Vezi Programul și linkurile)

Dacã Președintele ȋși dã mesajele pe facebook de ce nu aș face-o și eu.
https://www.iabilet.ro/bilete-casa-dogarului-arena-venue-1601/

marți, 8 septembrie 2015

Broastairs, un colț de Kent





Orãṣelul de reṣedinţa, unde cu talpa piciorului am țintuit  harta pe pãmânt englez, are pe plajã nisipul brun, foarte fin ṣi un mal înalt, calcaros, pe care dacã vrei sã-l urci ai nevoie de trepte. Trepte largi, într-o traducere aproximativã, sugereazã numele oraṣului, fostã staţiune turisticã înfloritoare într-o vreme, mai de demult. Treptele, coboarã brusc pãnã la nivelul apei care se depãrteazã sute de metri când vine ora refluxului, lãsând în urmã un spaţiu ȋntins, gol ṣi rãmãṣiţele unei vegetaţii de alge moarte, scoici ṣi pietre de calcar ciuruite parcã de viermii de mãtase ai apei sãrate.

Pare cã malul acela e cãptuṣit cu un zid din dale mari de calcar, ȋnãlțat de uriași ca sã ȋmpiedice pirații sã urce pe insulã!  Sã fi fost locul unde vechii corsari ȋși ascundeau comorile prãduite ȋn larg pe corãbiile cu marfã? 
Se mai vãd și acum catacombe ce strãpung calcarul, canale secrete de refugiu și sus deasupra, Bleak House unde locuiește pȃnã azi spiritul uriaș al lui Charles Dickens.

Am fost acolo cu nepoata mea Simina, cea mai frumoasã englezoaicã din Stȃlpeni-Argeș, cu Scott și cu copiii lor minunați.

Salut Jo-Jo! Salut Alfred! Salut prințesã Annie!