Un Nikon la Londra 2

Dupã o orã ṣi jumãtate de mers cu trenul plecat din Broadstairs am ajuns în gara Victoria unde ne-am cumpãrat cartelele de metrou. S-a dovedit o investiţie sãnãtoasã chiar dacã iniţial 12 lire pãreau uṣor exagerate, dar cu o singurã cartelã cãlãtoreai toatã ziua. Nu am vãzut cerṣetori la metrou, doar muzicanţi interpretȃnd la instrumente pasaje muzicale plãcute auzului.

Am ieṣit în stradã chiar în faţa Big Ben-ului, unde mulţimea revãrsatã pe trotuare se plimba destinsã cu singura preocupare de a prinde imagini din cele mai potrivite unghiuri care sã încadreze turnul pânã sus. Grupuri grupuri de turiṣti organizate ca niṣte comandouri de asalt îṣi concentrau tirul blitz-urilor într-o singurã direcţie ṣi nu m-aṣ fi mirat dacã Big Ben-ul s-ar fi prãbuṣit în milioane de particule fotografice ca sã ajungã la fiecare precum cãrãmizile din zidul Berlinului.

Dar Big Ben-ul nu s-a prãbuṣit nici mãcar atunci când un avion mare a descries exact ca la World Trade Center o curbã periculoasã de credeam cã sigur se infige în el. Am înaintat pe pod sã prindem clãdirea parlamentului în toatã mãreţia ei. Sub noi Tamisa curgea leneṣ ṣi nepãsãtor, precum dreptul moṣtenirii la succesiunea coroanei engleze. Cineva dintr-un alt grup tot romȃn a precizat cã punctul acela de pe pod unde mã oprisem eu pentru o pozã de blog, era locul preferat de unde se aruncau în Tamisa, sinucigaṣii Londrei.

M-am depãrtat de balustradã înstantaneu, mutând perspectiva dincolo, spre London Eye, roata aceea uriaṣã care prinde culoare dupã starea de spirit a naţiunii.

Ṣi tot aṣa, toatã ziua, legând obiectivele turistice pe sub pãmânt, cu metroul, am reuṣit sã vedem mai mult decât am sperat, dar nu tocmai atât cât ne-am fi dorit.

Tower Bridge, Turnul Shard, Palatul Buckingham, Trafalgar Square, Coloana lui Nelson, Westminister Abbey, Piccadilly Circus, Memorialul Reginei Victoria…

E rândul Nikonului sã vã vorbeascã mai pe larg:  

 Restul de imagini mai tarziu...