Aplauzele zadarniciei

Mă gândeam, privind detaşat la televizor spectacolul macabru al zădărniciei, murind pur şi simplu sărac, temutul tribun, lipsit de patimă poate pentru întâiaşi dată, a ştiut sigur, ştia multe, că  pleacă în neodihnă neiertându-i-se greşelile.

Un om singur învins, ca un vulcan stins pentru totdeauna. care nu-şi mai găseşte rostul nemaiputând arunca pe gură lava ce fierbea în el.

Și fetele ca doua vestale rătăcite încercând să întreţină focul cu hărtia veche de ziar, a ziarelor lui.

Dumnezeu să-l ierte!
Oamenii (unii) nu pot.