joi, 5 noiembrie 2015

Inima Bucureştiului





Inima Bucureştiului în reanimare dǎ semne vitale. Ţara pare cǎ se trezeşte la spitalul de arşi, dint-un somn adânc şi se desprinde pe cont propriu de la aparate. Un sânge tânǎr circulǎ prin arterele înfundate.  
 Dea Domnul sǎ se poatǎ reface trupul pârjolit!

miercuri, 4 noiembrie 2015

Fructele maniei



Ieri ȋn sfȃrșit am ȋntrezarit o razã de speranțã ȋn ȋntunericul ce mocirlise fruntariile inimii mele. Nu credeam cã țara mai are tineri și i-am vazut asearã ȋn stradã ȋntr-o sfȃntã mȃnie. Un operator le iscodea cu profesionalim ȋn gros-planuri fețele luminoase și flãcãri erau ȋn obiectiv privirile lor prelungind flacãra vie a morților din Colectiv.

Nici urmã de rãzbunare, se pornise pe șine un vehicul ce nu mai putea fi oprit.

Tragem nãdejde cã e ȋnceputul unui sfȃrșit nu doar pentru Ponta!
Cred ca diseara tavalugul va ajunge la PARLAMENT

luni, 2 noiembrie 2015

La borna 67

 Poposind la borna 67, așa am rǎspuns azi pe facebook, mulţimilor de urǎri


Pasǎrea ceţii
( versuri din prima mea plachetã)


*
se ruginiserǎ
de ierburi
în piept
morile de vânt

*
ca și cum
aș deschide
coaja copacului
un veac

*
noapte
pești
încolţind
va sǎ fie liniște

*
din marmidele
aburind
pe spinǎrile
cailor
se-mparte ceaţǎ
cu gamela
*

stǎruitor
aer
de pǎstrǎvi

*
dincolo de geam
noaptea
ca o lupoaicǎ
alǎptându-și puii

*
un singur câine
scapǎrǎ așchii
albind în jurul lui
o patǎ
ca un nimb
al singurǎtǎţii

*
ne rotim ca niște
mecanisme
bizare
piloţi
ai marii bucle mortale
cursa continuǎ
întotdeauna cursa
continuǎ știm

dincolo scorpionul
ursa mare
ne rotim
ne rotim

printre saci de nisip
coloraţi
viu coloraţi
s-a strecurat o omidǎ
clandestin ca un drog

eliberaţi pista
eliberaţi-o vǎ rog

*
rǎsuflare de lupi
tineri
încǎlzind
zǎpada

*
puiul de șarpe
îmi tulburǎ
glezna

bezna
se-ndoaie
în piatrǎ
de var

latrǎ
cum latrǎ câinele
de buzunar

*
poate lotcǎ
de straniu
pescar
la drum
unde curge amurgul
absint
nopţii
dintâi
pești de argint
în ape
de-argint
strǎlucind

*
implozie
de alb
prin pori
doamne câte cuvinte



Cȃnd eu m-am nãscut ȋntr-un prag de ȋndoalã, poet proscris, un mesager discret ȋn muțenia lui, m-a privit lung și, mi-a dictat nevãzut aceste versuri de ȋnceput al sfȃrșitului pe care vi le-am scris mai sus.
“Ia guștere de la mine!” mi-a spus.
Am dat și eu altora mai departe cum se cuvine parte din ouãle de guștere. Dupã atȃtea urãri se pare cã n-am greșit. Multumesc frumos. Sã vi se-ntoarcã vorbele!


Am ales de pe mesageria privata de azi, un scurt dialog cu Simona Fusaru sper sa nu se supere ca-l dezvalui dar mi-a facut o mare bucurie
La multi ani, domnule Ionescu! Am terminat Gusterele, a fost o surpriza - tare placuta -, suflet pe tava (unii ar spune dat din casa), scris cu inima. La multi ani si va mai doresc un mar, un prun si-un nuc. Ale dumneavoastra, alaturi de-o casuţã cu tãlpile pe pãmant.

Sa fie Simona! Ma bucur ca ai citit Gusterele si sincer m-as bucura daca ar fi citit de mai multi "agnostici" ... nu explic.
Cele bune!


Si eu m-as bucura sa fie citit de cat mai multi, mie mi-a dezvaluit o lume neinchipuita. si modul curat, sincer de-a pune faptele in cuvinte...
Sfârşitul conversaţiei

duminică, 1 noiembrie 2015

In Memoriam




Clipe tulburi de viațã ne aratã cȃt suntem de confuzi și de mãrunți la ȋntȃlnirea cu tragicul destin. O scȃnteie aprinde focul ce ne poate mistui pe toți, fãrã sã mai aleagã urȃțenia de frumusețe, adevãrul de minciunã, prostia de agerimea minții. Te poate salva doar instinctul de animal ȋncolțit. Dar cȃnd scȃnteia este provocatã de indolența oamenilor, cu atȃt ni se pare mai tragic momentul.

Dreapta judecatã și sfȃnta mȃnie mai tȃrziu! Sã aprindem lumȃnãrile și sã tãcem ȋndelung. Cei care latrã acum sunt ori cȃini, ori murdari de sȃnge pe mȃini.

Dumnezeu sã aibã grijã ȋn neodihna Sa, sã stingã flãcãrile ce ȋncã ard și sã aline sufletele ȋnspãimȃntate