vineri, 12 februarie 2016

Dosarul albastru




Dosarul albastru







(versiune îmbunatăţită)

mă prinde uneori o sfârşeală
şi-mi vine să şterg cu buretele
ca la şcoală
când nu reuşeam să disting
operele complete
de operele pierdute
făcând scheting
între necunoscute
şi ferindu-mă de contaminare
cu virusul zica
din praful de cretă
punând în priviri
între mine si soare
foiţe subţiri colorate de mica

acum împing vagoane de marfă
într-o staţie de triaj Q
a poemelor
adevărate sau false…
socotesc în siaj
incertitudini binare
căutând bit-poemul cu eşarfă
cotând piruetele în mişcare…
mă tem că voi înnebuni tastatura
tot izbindu-mi gura păcătoasă
muşcând adevărul trist
în mărul uscat
          decăzut din metaforă

aveam un unchi la catedră
ce mă ţinea în genunchi
colegilor le împărţea anaforă
iar mie îmi împărţea
palma în dungi
fluidizând pe canalele
roşii informaţia
am senzaţia că
dumnezeul sihastru
informatorul meu
stă şi acum cenzitar în locaţie
presupun ca-mi va face dosar
mă va declara nebun
şi mă va scoate din ţintarul albastru


marți, 9 februarie 2016

Cea mai bună carte



S-au numărat rezultatele votului de la Bookaholic, Cea mai bună carte românească a anului. Cum era şi firesc voturile s-au dat pe prietenie si notorietate, dar marii câştigători nu pot fi contestaţi. Mircea Cărtărescu pentru Solenoid şi Adrian Suciu cu Profetul popular. Cred că a fost o alegere corectă nu doar prin numărul voturilor valide 557, respectiv 455. Cele două cărţi ale anului au străfulgerat cerul literelor şi pare că au lăsat urme.
Personal, dintre cei doi l-am votat doar pe Adrian Suciu, pentru că i-am atins Profetul cu toate simţurile şi mi-a plăcut foarte mult. Pentru Solenoid încă nu mi-a permis bugetul şi nu mă simt pregătit. Ne-a avertizat Gabriel Liiceanu cu ocazia lansărilor de la Gaudeamus că e o carte grea şi lectura ei îţi împarte viaţa în două. Aş vrea eu! M-aş chinui, dacă aş ştii că e aşa!
Despre Guşterele meu am aflat oficial că a luat şi el 59 de voturi. Mult, puţin, atât a fost să fie! Am primit o fotografie cu buletinul de vot al lui Adrian Suciu imortalizat cu telefonul mobil în cabină. Pe lista lui intrase şi Guşterele, el fiind printre puţinii care l-au citit. Pentru mine asta contează înzecit si e dovada clară că nu m-au votat numai neamurile.
Mulţumesc tuturor celor care au pus ştampila pe Guştere şi îmi doresc să fie citit!

luni, 8 februarie 2016

Alerta devreme



Cum te poţi înşela! Citeam azi din ce în ce mai îngrozit pe internet o ştire în josul unei hărţi ANM care făcea cunoscută instituirea de la ora 18 a unui cod galben de întuneric pe întreg teritoriul ţărişoarei, implicit al Europei, că nu se mai poate altfel. Înghiţeam cuvintele pe nerăsuflate fără să găsesc oarece explicaţii asupra fenomenului şi mă gândeam că ăştia de la ANM, rămaşi ai lui Ponta, nu voiau să sperie lumea şi nici să strice somnul preşedintelui. Ne lasău să trăim pe viu apocalipsa în ciuda premierului Cioloş care n-o prevăzuse cu toată tehnocraţia lui.


Ce refugiaţi islamişti!? Ce pericol al terorismului!?... Citisem tot în această dimineaţa, ceva mai înainte, un articol al lui TRU vis-a-vis de doamna Merkel care a bătut la poarta iadului şi ăia de-acolo se pare chiar au primit-o şi iată că nu se întorcea de-acolo cu mâna goală. După convorbirile oficiale, printr-un referendum, populaţia globală a iadului a fost de acord cu un împrumut de smoală topită, şi când dacă nu noaptea, trebuia covăsită la suprafaţa planetei?

Deja BOR-ul după alerta ANML, s-a mişcat cel mai iute şi în câteva minute a anunţat pentru următoarele nopţi slujbe romantice cu lumânări parfumate, pregătite pentru Valentines day

Drace, aici trebuie să fie mâna ruşilor, au un plan, iar şi-au băgat coada peste americani!

Mă uit să văd cât de serioasă e agenţia de ştiri şi-mi răsare-n priviri frontispiciu Times New Roman.

Fire-aţi ai dracu de golani! La ospiciu!

Totul despre viata ta




Ori într-adevăr e uimitor facebook-ul, ori e un plagiator de joasă speţă ca toţi ceilalţi care mişună prin clasa politică şi mi-a copiat versurile! Citiţi vă rog şi comparaţi:

Scriam undeva în prima călătoriei din Norduri

Ţin aproape linia sinuoasă
a valului, înotând pe spate
cu branhiile
sincronizate la tastatură.
Fiecare literă pare
o gură de metrou
prin care se resorb
în plămâni
călătoriile.
Expiraţie-inspiraţie,
în ecou...

Am urcat în tren
şi gările din care am plecat.

Iar în altă parte în a treia călătorie

Intraţi în vagoane vă rog!
E periculos să rămâneţi pe scări.
În timpul mersului,
curenţii de aer vă pot atinge
cu aripa vreunei păsări
doborâtă de smog.
Te poţi dezechilibra
căzând în hăul dintre traverse! 

În trenul acesta
e loc destul.
Garnitura dispune
de suficient habitaclu,
ajunge până la staţia terminus
a poemului
pentru toţi poeţii.
………………….

N-ai putea crede,
că tot universul, din faţa,
sau din spatele tău,
e o garnitură de tren din cuvinte!

Incercati si voi folosind lincul acesta