Dosarul albastru
(versiune
îmbunatăţită)
mă
prinde uneori o sfârşeală
şi-mi
vine să şterg cu buretele
ca
la şcoală
când
nu reuşeam să disting
operele
complete
de
operele pierdute
făcând
scheting
între
necunoscute
şi
ferindu-mă de contaminare
cu
virusul zica
din
praful de cretă
punând
în priviri
între
mine si soare
foiţe
subţiri colorate de mica
acum
împing vagoane de marfă
într-o
staţie de triaj Q
a
poemelor
adevărate
sau false…
socotesc
în siaj
incertitudini
binare
căutând
bit-poemul cu eşarfă
cotând
piruetele în mişcare…
mă
tem că voi înnebuni tastatura
tot
izbindu-mi gura păcătoasă
muşcând
adevărul trist
în
mărul uscat
decăzut din metaforă
aveam
un unchi la catedră
ce
mă ţinea în genunchi
colegilor
le împărţea anaforă
iar
mie îmi împărţea
palma
în dungi
fluidizând
pe canalele
roşii
informaţia
am
senzaţia că
dumnezeul
sihastru
informatorul
meu
stă
şi acum cenzitar în locaţie
presupun
ca-mi va face dosar
mă
va declara nebun
şi
mă va scoate din ţintarul albastru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu