vineri, 12 februarie 2016

Dosarul albastru




Dosarul albastru







(versiune îmbunatăţită)

mă prinde uneori o sfârşeală
şi-mi vine să şterg cu buretele
ca la şcoală
când nu reuşeam să disting
operele complete
de operele pierdute
făcând scheting
între necunoscute
şi ferindu-mă de contaminare
cu virusul zica
din praful de cretă
punând în priviri
între mine si soare
foiţe subţiri colorate de mica

acum împing vagoane de marfă
într-o staţie de triaj Q
a poemelor
adevărate sau false…
socotesc în siaj
incertitudini binare
căutând bit-poemul cu eşarfă
cotând piruetele în mişcare…
mă tem că voi înnebuni tastatura
tot izbindu-mi gura păcătoasă
muşcând adevărul trist
în mărul uscat
          decăzut din metaforă

aveam un unchi la catedră
ce mă ţinea în genunchi
colegilor le împărţea anaforă
iar mie îmi împărţea
palma în dungi
fluidizând pe canalele
roşii informaţia
am senzaţia că
dumnezeul sihastru
informatorul meu
stă şi acum cenzitar în locaţie
presupun ca-mi va face dosar
mă va declara nebun
şi mă va scoate din ţintarul albastru


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu