Autostrada Vlasie

Într-un singur nume, să fii Vlasie!

Promontorul fenomenului Q

cunoscut/cunoscând poporul literat

şi înjurat/înjurând în cvadratură

ereziile poemului…

Să ai o editură personală titrată

şi cazanul cu smoală colorată

într-o tipografie

numai a ta,

care să toarne asfalt proaspăt (în poezie)

Şi după ce ţi-ai asigurat de la fisc

oarecare linişte fiscală,

plătindu-ţi taxele, hotărăşti,

amestec de risc cu sfială asumată,

să laşi în urmă metaxele

şi fumul de la locomotiva unui tren obosit,

să ieşi din hărţi şi să scoţi din joben

ca-ntr-o mie şi una de măşti

propria ta

autostradă pavată cu cărţi

Nu spun că sunt în aplicaţie

cai troieni.

Dacă în humus se descompun

bani europeni(ar prinde bine!),

oricât de bune intenţii ai,

Pulvis et umbra sumus!

Probabil speri, ca şi Horaţiu, ca şi mine

să nu iasă un drum lateral,

care să ducă nicăieri

sau într-un laborator spaţial…