Ziarul Adevărul pune o întrebare azi, unor scriitori importanţi, de
Sfântul Valentin, despre primul lor sărut. Am parcurs cu mult interes şi
plăcere amintirile fiecăruia, dar în primul rând m-a impresionat Brumaru, începându-şi
povestirea în Poiana Nistrului cu o româncă „extrem de
atrăgătoare, veselă şi lipsită de prejudecăţi”, povestind cui stătea să o
asculte cum treceau Nistrul patrulele ruseşti, înotând doar c-o mână, cu
cealaltă ţinând arma în aer, să nu se ude, îmbrăcaţi în uniforme kaki, ca s-o
sărute şi să le fie iubită. Mă rog, ea păzind singură, pe la 13-14 ani, vacile
gospodăriei… rămânea după ce plecau cu ochii ei verzi, măriţi, uitându-se
pierdută într-o zare numai de dânsa ştiută…” Fata aceea avea sa fie mai târziu
mama iubitoare a Brumarului. Atât de iubitoare încât ca sa nu-l piardă, îi împinge
în pat prietenele binevoitoare şi rudele mai îndepărtate fără haine, de vârsta
ei, ca să-l înveţe sărutatul şi celelalte taine
Citindu-l pe Brumaru
mi-am amintit de rusoaica mea,15-16 ani eu, aflat pe malul mării, într-o tabără la Neptun. Dansam
în grup pe terasa de la restaurantul Marea Neagră, şi, odată formaţia a
schimbat ritmul într-unul mai lent,
învăluitor, voiam să mă retrag pe margine neavând prietenă şi de nicăieri a
apărut Maşa. M-a luat în braţe şi a început să danseze conducându-mă uşor.
Părul ei de aur îmi atingea faţa trupul ei şarpe veninos îmi curenta mâinile.
Încerca să-mi spună
ceva, eu o priveam nătâng nu înţelegeam nimic în limba rusă. Îi repetam ocen
krasivaia ca o bandă de magnetofon stricată şi ea râdea. La un moment dat s-a
desprins şi m-a tras către ieşire. Mi se părea în sfârşit că tradusesem
momentul şi începusem să pricep. Prinşi de mână mergeam destul de repede, inima
îmi ajunsese în gât, eram sigur că în seara aceea îmi voi preda copilăria în mâna
duşmanului sovietic. N-ar fi fost rău din punct de vedere estetic!
Ne apropiasem prin
parc, hotelul meu era primul, m-am controlat dacă aveam cheia camerei în
buzunar, dar ea m-a tras mai departe către următorul hotel. Începusem să mă
îngrijorez puţin, Maşa era totuşi rusoaică, ardea pe mine cămaşa, dar nici aşa
să plonjez în necunoscut…
Am ajuns în dreptul hotelului.
S-a oprit, m-a privit lung şi buzele ei au atins buzele mele, întâi ca o briză
apoi s-au contopit într-un sărut nesfârşit. S-a lipit de mine, corpul îi
tremura, m-a sărutat încă odată, ştia toate secretele avea expertiză, probabil era
mai mare ca vârstă…şi m-a împins cu putere rupând vraja şi luând-o la fugă
către hotel. La intrare, un autobuz îşi încălzea motorul. S-a urcat direct în
el.
Nici nu m-am întors
bine în cameră, cătrănit, se surpase ceva în mine şi am auzit un ciocănit uşor
la uşă. Pe palier stătea o arădeancă cu o fetiţă de patru ani. La plajă îmi
puneam prosopul lângă ele şi-i mai aduceam apă fetiţei cu găletuşa din mare.
–Te-a aşteptat aia mică,
acum a adormit, de dimineaţă plecăm spre Arad. M-a rugat bietul copil să-ţi dau
o sărutare din partea ei şi dacă mă v-a întreba mâine nu vreau s-o mint.
Aveam
încă gustul de aur al Maşei pe buze. Mi-a fost scris să sfârşesc în seara aia
copilăria cu un sărut de argint. I-am cerut sa-mi dea adresa să-i scriu, nu
mi-a dat-o, nu ne-am mai întâlnit nu mai ştiu…
