miercuri, 9 martie 2016

Invitatie la Biblioteca






Pe 28 februarie la Gram Bistro sub privirile îngăduitoare ale câtorva jandarmi ce-şi făceau plimbarea duminicală în jurul Palatului Victoria, mulţumită Danielei Toma, o doamnă sensibilă a poeziei, care i-a oferit spaţiu de joacă la Cenaclu de urgenţă, Guşterele, romanul meu, un fel de copil de suflet şi-a luat buletin de Bucureşti. Chiar dacă nu mai e ce a fost odată buletinul de Bucureşti nemaiînsemnând azi mare lucru evenimentul a fost după cum au spus participanţii, o reuşită deplină.
Ca să zic aşa, de atunci, mândru de el, Guşterele meu şi-a luat un aer parisian, i s-a urcat la cap stând în preajma lui Ion Calotă, soţul Danielei de la Micul Paris şi ascultându-l la ureche pe Călin Costache, alias Le Gros Călin, interpretând şansonete. O seara deosebită recunosc.
Din acea zi nu mă mai înţeleg cu el. Tată de Guştere să nu fii! Zor nevoie că mai vrea o lansare, s-o invităm şi noi pe Daniela Toma la Piteşti în contrapartidă, că i-a plăcut poezia ei!
Drept e că mi-a plăcut şi mie, o ştiam mai demult. Degeaba i-am spus că noi la Piteşti am făcut o dată lansarea La Librărie Mon Cher şi nu ne mai putem întoarce la locul crimei. A găsit imediat soluţia: „Mergem la Bibliotecă, sărutăm mâna Denisei şi ne organizează o lectură publică pentru noi şi o lansare Danielei Toma, ce n-a văzut Parisul!” Guştere, Guştere, veşnic îndrăgostit!...
Despre cartea Danielei Toma, Când vorbesc în numele meu, eu ce să vă spun!?... Am scris un poem citind-o şi hrănindu-mă din substanţa ei. Vă invit să-l citiţi, dar mai ales vă invit să veniţi marţi 15 martie să ascultaţi pe viu bătăile inimii şi pulsul poeziei Danielei Toma.


Când vorbesc în numele tău
                                      Danielei Toma

Văd trupuri de femei
goale precum lampioanele plutind legănat,
gata să se răstoarne pe ape negre…
Râul e pătimaş
izvorând din o mie şi una de nopţi.

În oglinzi interiorul devine sângeriu
răzvrătit de flăcări
muşcând lacom din malurile
bărbatului pereche.

Timpul ţipă, braţele se caută însetate
şi viscolul îşi ascute cuţitele
căutând urma umbrei în nisipul încins

Raiul luminii ca un capăt de linie
picură pe buzele arse stropi de apă vie


                                 Ion Toma Ionescu
 

marți, 8 martie 2016

Psalm de ziua opta





a privit împrejur cumpănind
iscusitul meşter
cerul cu focul luminãtorilor
apele şi pãmântul cu verdeaţã
lucrul era bun

şi-a împreunat mâinile
şi-n rugãciunea lucrãrii sale
l-a zămislit pe om dupã propriul chip
dându-i duh
scrie scriptura

şi-a mai trecut o zi
dar şi o noapte
cum sã laşi pradã omul
singur sã pazească via

cu grijă mare a scos o coastã
din somnul lui
şi a strãpuns cu ea
bulgãrele albastru storcând deasupra
boabe de rodie

îi plãcea cum se împlineau
în cãuşul palmelor
rotunjimile coapselor
şi ascunzişurile femeii

astfel a fost searã
cerul apele si pãmântul
s-au ostoit traversând
împreunã ispitele nopţii

în dimineaţa celei de-a opta zi
i-a poruncit omului
cu gândul curat
toate zilele vieţii lui
să-şi zidească femeia în iubire

şi înluminându-se
s-a depărtat