marți, 8 martie 2016

Psalm de ziua opta





a privit împrejur cumpănind
iscusitul meşter
cerul cu focul luminãtorilor
apele şi pãmântul cu verdeaţã
lucrul era bun

şi-a împreunat mâinile
şi-n rugãciunea lucrãrii sale
l-a zămislit pe om dupã propriul chip
dându-i duh
scrie scriptura

şi-a mai trecut o zi
dar şi o noapte
cum sã laşi pradã omul
singur sã pazească via

cu grijă mare a scos o coastã
din somnul lui
şi a strãpuns cu ea
bulgãrele albastru storcând deasupra
boabe de rodie

îi plãcea cum se împlineau
în cãuşul palmelor
rotunjimile coapselor
şi ascunzişurile femeii

astfel a fost searã
cerul apele si pãmântul
s-au ostoit traversând
împreunã ispitele nopţii

în dimineaţa celei de-a opta zi
i-a poruncit omului
cu gândul curat
toate zilele vieţii lui
să-şi zidească femeia în iubire

şi înluminându-se
s-a depărtat






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu