sâmbătă, 19 martie 2016

Momentul despărţirii de Guştere




Ce e prea mult, strică! Zice o vorbă românească – mai ales atunci când e la mijloc dragoste părintească. De aceea am hotărât ca întâmplarea de azi a lansării de la Piteşti, să fie ultima provocare publică – împreună, eu şi Guşterele! E momentul să-l las singur pe individ, să zboare după puterile sale. Şi ca să-l fac să înţeleagă, că viaţa e înconjurată de capcane, am invitat-o la eveniment pe poeta Daniela Toma, zâna bună de la Art Creativ, de al cărui volum de poezie „Când vorbesc în numele meu”, m-am îndrăgostit instantaneu şi definitiv.
Uşor stingherit, expus pe mese, Guşterelui îi sticleau ochii de invidie, când Ionuţ, soţul Danielei, mă plasase în fotografie între două prinţese de mătase, amirosind a poezie. Daniela şi Denisa Popescu, regina bibliotecii.
Ştiu eu ce visase el?... Ce aşteptări avea animăluţul rebel!?
L-am antrenat de mic, încă de la prima ediţie, când a făcut ochi. I-am descântat de deochi, l-am învăţat să fie mândru de sine, să ocolească şmecheraşii Mitici de oraş ce se schimbă după cum bate vântul şi, să-l ferească sfântul să-i muşte de mână pe critici, că l-ar înghiţi pământul!... Să-şi vadă de zbor şi să creadă în viitor!
–Glumeşti!... Guştere zburător?... Matale ca autor spui poveşti!
Nu glumesc de loc, Guşterele meu zboară! E, ca să zic aşa o pasăre rară. Altfel de ce l-aş fi lansat de atâtea ori?... Întâi la Merişani, în propria lui matrice. De pe Priba, din dealul Tomii, s-a prăvălit ca un zmeu pe Valea Ţigăncii. Tobârlan, aşezat într-o rână pe scândura băncii, mijea mulţumit din cer.
Apoi La Librărie Mon Cher, l-am tratat boem ca pe-un becher, cum s-ar zice.
A urmat lansarea de la Roşiori, o zonă săracă unde am aterizat cu planorul. Ne-au întâmpinat două flori în aceiaşi teacă, Flori Neaga şi Florina Isache, înflorind într-un singur poem. Risipiseră norul de pe cer, de dragul Guşterului.
Iar la Râmnicu Sărat un Marafet de excepţie, ne-a confirmat că Guşterele, ca percepţie, e un personaj vizionar aşteptat.
Penultima lansare bucureşteană, la Gram Bistro lângă Palatul Victoriei, ne-a deschis o rană în inimă. De-a lungul istoriei, sângele e ca mustul, când simţi gustul gloriei... Cenaclul de Urgenţă ne-a primit regeşte.

Într-un final, azi, de dragul rimei, ne-am întors în Piteşti la locul crimei!... Şi e ultim zbor asistat
 


















Fotografii: Ion Calota

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu