Ce e prea mult, strică! Zice o vorbă românească – mai ales
atunci când e la mijloc dragoste părintească. De aceea am hotărât ca
întâmplarea de azi a lansării de la Piteşti, să fie ultima provocare publică –
împreună, eu şi Guşterele! E momentul să-l las singur pe individ, să zboare
după puterile sale. Şi ca să-l fac să înţeleagă, că viaţa e înconjurată de
capcane, am invitat-o la eveniment pe poeta Daniela Toma, zâna bună de la Art
Creativ, de al cărui volum de poezie „Când vorbesc în numele meu”, m-am
îndrăgostit instantaneu şi definitiv.
Uşor stingherit, expus pe mese,
Guşterelui îi sticleau ochii de invidie, când Ionuţ, soţul Danielei, mă plasase
în fotografie între două prinţese de mătase, amirosind a poezie. Daniela şi
Denisa Popescu, regina bibliotecii.
Ştiu eu ce visase el?... Ce
aşteptări avea animăluţul rebel!?
L-am antrenat de mic, încă de la
prima ediţie, când a făcut ochi. I-am descântat de deochi, l-am învăţat să fie
mândru de sine, să ocolească şmecheraşii Mitici de oraş ce se schimbă după cum
bate vântul şi, să-l ferească sfântul să-i muşte de mână pe critici, că l-ar înghiţi
pământul!... Să-şi vadă de zbor şi să creadă în viitor!
–Glumeşti!... Guştere zburător?...
Matale ca autor spui poveşti!
Nu glumesc de loc, Guşterele meu
zboară! E, ca să zic aşa o pasăre rară. Altfel de ce l-aş fi lansat de atâtea
ori?... Întâi la Merişani, în propria lui matrice. De pe Priba, din dealul Tomii,
s-a prăvălit ca un zmeu pe Valea Ţigăncii. Tobârlan, aşezat într-o rână pe
scândura băncii, mijea mulţumit din cer.
Apoi La Librărie Mon Cher, l-am tratat
boem ca pe-un becher, cum s-ar zice.
A urmat lansarea de la Roşiori, o
zonă săracă unde am aterizat cu planorul. Ne-au întâmpinat două flori în
aceiaşi teacă, Flori Neaga şi Florina Isache, înflorind într-un singur poem.
Risipiseră norul de pe cer, de dragul Guşterului.
Iar la Râmnicu Sărat un Marafet de
excepţie, ne-a confirmat că Guşterele, ca percepţie, e un personaj vizionar
aşteptat.
Penultima lansare bucureşteană, la
Gram Bistro lângă Palatul Victoriei, ne-a deschis o rană în inimă. De-a lungul
istoriei, sângele e ca mustul, când simţi gustul gloriei... Cenaclul de Urgenţă
ne-a primit regeşte.
Într-un final, azi, de dragul rimei,
ne-am întors în Piteşti la locul crimei!... Şi e ultim zbor asistat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu