Încă o semifinală de turneu

Ăştia, detractorii care spun despre Halep că numai o conjunctură favorabilă a făcut-o să ajungă printre stelele incontestabile ale tenisului, nu ştiu dacă se uită vreodată la meciurile jucate de ea!

Siguranţa de metronom elveţian, armonia necrispată a mişcărilor, geometria perfectă pe care o imprimă mingii (vezi ghemul de 5-1 din setul 2 jucat cu Keys), a dat azi cu tifla tuturor, arătând lumii întregi că mai sunt sportivi români cu care putem să ne mândrim cu credinţa fermă că nu exagerăm cu nimic.

Nu am numărat a câta semifinală de mare turneu o va juca mâine. Ce ştiu însă sigur e că nivelul acesta în tenisul românesc l-a mai atins doar Ilie Năstase care în glorie, dacă i-ai fi spus cineva că va ajunge peste ani un politician ratat şi-ar fi ros racheta în faţa publicului la Roland Garros cu husă cu tot.

Precum câinii care latră crezând că numele lor lipit de cel al Simonei ar putea fi un os de ros pentru ei…

Hai să le dăm peste bot!

Simona – Keys la Wuhan 6-4/ 6-2!

Grupaj de poezie in E-CREATOR

Grupaj de poezii
http://www.ecreator.ro/poezie/3750-poezii-de-ion-toma-ionescu-2.html

Petrecere în familie

Sub semnul cifrei 40 – aniversare – a fost acest weekend organizat ca eveniment. Iniţiativa revederii între neamuri, aparţine prin extensie, generaţiei următoare care vine după primul rând de ramuri, din stejarul Titi Dumitrescu. Şi cum stejarul a avut inimă mare şi coroană falnică, în umbra norocului a rodit flacăra tainică a focului în inima mai multor grădini, semănând în tot locul doar fete, flori fără spini... Se asigura astfel Titi că în urma lui va rămâne lumea mai frumoasă!

Şi la fel cum cei patru evanghelişti au fost trei, Luca şi Matei, a ţinut şi Titi două femei: Victoria, Gela, Zinca şi Ilinka, aia cu kalinka.

Cu Rusoaica avusese tot fată, când fu să fie războiul şi începuse să ningă şi să fie rece dintr-o dată. S-a îngrijit să rămână plantat şi să nu se stingă soiul, pe-acolo pe unde trece! Soi bun de stejar, era păcat!

Pe Ilinca şi pe Maşa viaţa le-a îndepărtat, rătăciri ale începutului. Îl mai prindeam uneori, la un pahar, înceţoşat în priviri, cutreierând dincolo de apele Prutului…

Pe celelalte le-a ţinut aproape.

Un om bun socrul meu Titi Dumitrescu, Dumnezeu să-l odihnească, voia să-i ţie pe toţi împreună şi organiza petreceri. De la el ni se trage.

Aici în fotografie suntem la Piatra Lotrului, lângă Voineasa, numai vre-o două ramuri, urmaşi de-ai lui… Ne-am fi strâns uşor 40, cu englezii, cu italienii, dar nu e timpul pierdut…

Vreau să spun, chiar dacă n-am ajuns la pensiune decât 24, ne-am făcut rugăciune şi ne-am luptat în respect, din greu, pentru 40(!), cu 40 de baxuri cu bere, 40 de sticleţi de ţuică şi 40 de găleţi cu vin, fin de Budureasca, să dai cu basca după muiere!... 

Am avut cădere pe bune!… Nu se pune ce s-a fript pe grătar. O plăcere să priveşti micii sfârâind şi fripturile rumenind în jar! Nu mai ştiu cât am stat la poveşti că pierdusem măsurile…

Plai bălai

              Tot mai mult îmi place Dacian Cioloş! În ciuda gângăvelilor unui Liviu Dragnea sau Călin Popescu Tăriceanu, infractori cu acte în regulă sau în curs de alcătuire. Cei doi, mă uitam şi azi în parlament la discursurile lor opace, mincinoase - ne trag înapoi în noaptea minţii lor în care străluceşte doar ideea că majoritară în România rămâne prostia!

Noptile Bucurestiului. 17.09.2016

Despre o anume bucurie a luminii şi vieţii. Nopţile Bucureştiului ca şi zilele unui Bucureşti pe care ni-l dorim. Vezi video cu sărbătoarea şi jocul de artificii superb de la Casa Poporului. Ce plăcută poate fi emoţia unor clipe care trec de partea frumosului (dincolo de calcule şi învrăjbiri mărunte), pe care doar omul le poate închipui şi le dă măsură.

Tot ieri am putut vedea la televizor Concertul de vară din grădina Palatul Schönbrunn, al Orchestrei Filarmonice din Viena, oferit vienezilor în fiecare an gratuit din 2004 încoace. O sărbătoare a muzicii, o încântare! Am avut ocazia să-mi port paşii prin acea grădină, să urc la Gloriette şi să privesc Viena de sus în toată măreţia ei neclintită de secole. O să dau câteva imagini şi de acolo.

Prin asemenea întâmplări ce unesc spiritele şi înalţă sufletele ne putem situa de partea bună a lucrurilor, păstrându-ne identitate, preţuind valorile noastre şi ale celorlalţi, putem deveni europeni plasând Bucureştiul între marile capitale: Paris, Londra, Viena, Madrid, Berlin, Roma…