Neymar la PSG

Artistul Neymar pare că vrea să-şi încheie perioada catalană,  adăugând o nouă etapă la stilul său unic, puternic individualizat, inspirat parcă de spectaculoasele construcţii ale arhitectului Gaudi şi trăgând concomitent cu ochiul suficient de aplicat lângă un alt mare artist extraterestru ale cărui proiecţii şi arabescuri imaginate pe verdele crud al gazonului, frizează prin acurateţe şi simplitate perfecţiunea pură.

Şi cum să poţi întrece nebunia de geniu a lui Lionel Messi dacă rămâi mereu în umbra lui? Unde te-ai putea duce pentru a adăuga strălucirii tale native de brazilian, consistenţa hieratică a enigmei, spărgând canoanele şi înconjurându-te cu un nimb care să dăinuie şi să te urmeze precum zâmbetul misterios al Giocondei?

Parcurgând divagaţiile mele, să nu credeţi cumva că Neymar va rătăci mai întâi, ajuns la Paris, prin galeriile Luvrului să studieze tehnicile flamande, culorile, sau de unde cade lumina în tablourile titanilor picturii. Mai repede cred ca se va grăbi, cât încă sunt proaspete şi nu sau şters, să citească urmele literelor lăsate în iarba terenului de Ibrahimovici, un alt mare fotbalist pe care ar trebui să-l înlocuiască dacă va încheia la vară până la urmă contractul cu PSG.

Negocierile după cum ne informează ziarul L’Echipe deja au început. Clauza de reziliere a contractului este de 193 milioane de euro. Nu e mult dacă facem chibzuit socotelile, pe lângă valoarea lui Neymar, tricourile vândute, noile pieţe de desfacere, sponsorizarile, biletele la stadion, suma ar putea fi recuperată în maximum doi ani, iar Neimar are doar 24.

Întâmplător am citit undeva că un tablou al lui Leonardo da Vinci, ar putea fi vândut la o licitaţie de artă cu 200 milioane de dolari. Tabloul pictat în ulei se numeşte „Salvator Mundi”(Salvatorul Lumii) şi e pictat pe lemn. Sincer, nu ştiu de ce, mie mi se pare că „Salvator Mundi”seamănă cu Neymar şi Neymar e viu…

Votaţi cu Simona

         

E suficient să priveşti Turneul Campioanelor şi înţelegi cât de fin trebuie să fie reglajul la nivelul înalt la care jucătoarele de tenis îşi calculează reacţiile, îşi drămuiesc eforturile şi îşi folosesc cunoştinţele de calcul geometric pentru a dirija traiectoria mingii de aur care să se îngroape în terenul adversarei.

Să ne înţelegem bine, nu este uşor să te clasezi între primele opt. Doar ele primesc dreptul în Olimpul singaporez de a se întrece în disputa finală a zeiţelor. Aici întâmplarea nu poate juca nici un rol căci sita cerne tot anul şi nici un juriu nu poate influenţa cu subiectivismul lui, precum la premiile de frumuseţe sau în gimnastică, atunci când bătălia mare e între ruşi şi americani la stabilirea corpurilor de arbitrii ce măsluiesc notele. La tenis dictează doar rezultatele, poţi avea un dram de noroc, dar nu poţi păcăli niciodată!

          O să-mi spuneţi că lipsesc Maria Sharapova şi Serena Williams, prima ispăşindu-şi o pedeapsă pentru că a folosit necinstit stimulenţi, iar cealaltă retrasă probabil ca o măsură de prevedere ce întăreşte de fapt bănuiala că ar fi luat-o şi ea razna pe urmele Mariei.

O să-mi spuneţi că grupa albă e mai albastră decât grupa roşie unde joacă Halepa noastră. Că la prima victorie a Simonei, Keys s-a bătut singură… Şi ce dacă o să-mi spuneţi asta! Eu am să vă răspund cu mândrie, Ştiţi că după meciurile de ieri şi de azi, meciuri de excelent nivel şi de un firesc echilibru Simona ar putea urca în clasamentul provizoriu mondial pe locul 3? Dacă la sfârşitul turneului va rămâne pe podium mai contestaţi?... Tot cu PSD-ul votaţi?...

Salonul Cartii Argesene

Amanunte aici

Singapore mon amour

Primul meci câştigat de Simona Halep în Turneul Campioanelor la Singapore 6-2/ 6-4 cu Madison Keys. Este un rezultat important care îi asigură o curgere de apă liniştită în ultimul dintre cele mai importante turnee din acest an. 

A fost un an bun pentru ea, chiar dacă nu şi-a îndeplinit visul de a câştiga un Mare Şlem. Să nu facem încă bilanţul, pentru că dacă a fost prima care a aprins lumina la Singapore, are toate şansele să fie cea din urmă care o stinge. Pentru victoria de azi va primi 230 de puncte şi  nu mai puţin important 130000 de dolari.

Cunoştinţe naturale

Autentic. Pe o pajişte la ţară cu nepotul meu clasa treia, băiat de oraş, bun la matematică şi cu multe lecturi suplimentare, mai puţine cunoştinţe naturale, de-aia suntem aici la plimbare să le completăm.

„Alea sunt caprele, acolo mai departe ca nişte mogâldeţe câteva oi…” Şi odată mă înmoi, rămân fără glas parcă lovit cu fruntea într-o cracă de pom şi-mi vine să las explicaţiile baltă.

"Tataie  de ce se saltă  taurul acela sus pe vacă?... E tot ca la om?” Cum să-i explic?…Ce altă şaradă să-i zic...

„Se sprijină de ea ca să vadă unde e iarba mai înaltă…”

Pall Mall alb

Ies din Dosarul Albaştrii, ediţia doua la care lucrez acum şi plec la cumpărături să mă mai luminez. Nevastă-mea azi face sarmale şi am uitat literalmente aseară să-i cumpăr condimente. Lista e scurtă, o ţin minte la fel ca pe informatorii din dosar. Apă plată, patru-cinci ardei graşi să-i pună pe fundul oalei să dea gustul sarmalei,  condimente şi mărar.

„Mă laşi? Nu-i a bună! Parcă niciodată nu mi-a fost mai uşor!... Să iau telefonul după mine că nevastă-mea îşi revine… I se face dor şi mă sună. Să-mi spună câte-ceva…”

„Alo tati, să mai cumperi şuncă de pui de la Meda, lumânări pentru tort, două kile de gutui, banane, zece ouă, o cutie de vin de la Budureasca, demisec sauvignon şi nu uita de ţigări… „Nu se mai putea opri, parcă dansa în ton cu muzica, fecioreasca cu figuri… ”Ştii, când vin dânşii de la aeroport să avem răcituri în balcon…”

Îmi făcusem planul de acasă. Intru la Peny. N-am de ce să calc în Auchan că-i aglomerat. Şi-am intrat.

Pun ardeiul în coş, îmi iau Bucovina de pe raftul cu produse româneşti, ocolesc de trei ori, dar nu dau fatalmente de condimente.

„Lipsesc din galantar, nu-i sezon!... Până-n decembrie avem doar ocazional.” M-a asigurat pe un ton amical un bodyguard în uniformă, de-al locului.

S-a înţepenit roata norocului, unu doi! Nici n-am luat bine Bucovina şi-am dat-o înapoi!

Hai la Auchan frăţioare că ăla e magazin mare!

La Auchan, un ocean de lume cumpăra varză pentru murat. 0,85 lei kilogramul. Se cântărea la bucată, lipeai eticheta pe fiecare şi o puneai în cărucior. Şi apoi rânduri-rânduri postomol, te călcai în picioare la casa de marcat!

Cum să ajung la cântar? Când să mai ajung la casă? Şi ce le pune nevasta oamenilor ăia pe masă?... M-am apropiat într-un final după două ore cu dificultăţi majore. Casieriţa m-a fixat cu privirea ei lungă şi mustrătore ca şi cum şi-ar fi lăsat teiul în urmă mirosul de floare.

„Domnule aţi amestecat ardeiul în pungă!” Aşa era. Doi ardei căpiaţi se amestecaseră printre ardeii graşi normali, dar eu îi luasem din acelaşi loc. De unde să ştiu fapte nebănuite, că dumneaei nu vedea cu ochi buni legăturile stabilite între ardeii de sexe diferite?

N-a vrut sub nici-o formă să mă lase să trec! I-am spus să-i scoată pe-ăia roşii că-i las ei suvenir, vă jur!... Să şi-i bage în…pardon!... unde vrea şi-i plătesc toată consumaţia la preţul scris pe etichetă. Chilipir un aşa client, nu s-a mai văzut pe planetă nici în vis .

 Ce să mai povestesc? Cum mi-a crescut adrenalina şi mi-am ieşit din fire? Cum m-am întors la cântar, în partea cealaltă de clădire şi-acolo am uitat Bucovina? Cum îmi era de grabă, gata-gata să răstorn în cale o babă şi cum ajuns afară m-am trezit scos din răbdări, într-un târziu … ca Ion fără ţară. Măi dragilor, se putea fără sarmale, dar fără ţigări nu scăpam viu!...