Ies din Dosarul Albaştrii, ediţia
doua la care lucrez acum şi plec la cumpărături să mă mai luminez. Nevastă-mea
azi face sarmale şi am uitat literalmente aseară să-i cumpăr condimente. Lista
e scurtă, o ţin minte la fel ca pe informatorii din dosar. Apă plată, patru-cinci
ardei graşi să-i pună pe fundul oalei să dea gustul sarmalei, condimente şi mărar.
„Mă laşi? Nu-i a bună! Parcă
niciodată nu mi-a fost mai uşor!... Să iau telefonul după mine că nevastă-mea îşi
revine… I se face dor şi mă sună. Să-mi spună câte-ceva…”
„Alo tati, să mai cumperi şuncă de
pui de la Meda, lumânări pentru tort, două kile de gutui, banane, zece ouă, o
cutie de vin de la Budureasca, demisec sauvignon şi nu uita de ţigări… „Nu se
mai putea opri, parcă dansa în ton cu muzica, fecioreasca cu figuri… ”Ştii, când
vin dânşii de la aeroport să avem răcituri în balcon…”
Îmi făcusem planul de acasă. Intru
la Peny. N-am de ce să calc în Auchan că-i aglomerat. Şi-am intrat.
Pun ardeiul în coş, îmi iau
Bucovina de pe raftul cu produse româneşti, ocolesc de trei ori, dar nu dau fatalmente
de condimente.
„Lipsesc din galantar, nu-i sezon!...
Până-n decembrie avem doar ocazional.” M-a asigurat pe un ton amical un bodyguard
în uniformă, de-al locului.
S-a înţepenit roata norocului, unu
doi! Nici n-am luat bine Bucovina şi-am dat-o înapoi!
Hai la Auchan frăţioare că ăla e
magazin mare!
La Auchan, un ocean de lume
cumpăra varză pentru murat. 0,85 lei kilogramul. Se cântărea la bucată, lipeai
eticheta pe fiecare şi o puneai în cărucior. Şi apoi rânduri-rânduri postomol, te
călcai în picioare la casa de marcat!
Cum să ajung la cântar? Când să
mai ajung la casă? Şi ce le pune nevasta oamenilor ăia pe masă?... M-am
apropiat într-un final după două ore cu dificultăţi majore. Casieriţa m-a fixat
cu privirea ei lungă şi mustrătore ca şi cum şi-ar fi lăsat teiul în urmă mirosul
de floare.
„Domnule aţi amestecat ardeiul în
pungă!” Aşa era. Doi ardei căpiaţi se amestecaseră printre ardeii graşi normali,
dar eu îi luasem din acelaşi loc. De unde să ştiu fapte nebănuite, că dumneaei
nu vedea cu ochi buni legăturile stabilite între ardeii de sexe diferite?
N-a vrut sub nici-o formă să mă
lase să trec! I-am spus să-i scoată pe-ăia roşii că-i las ei suvenir, vă jur!...
Să şi-i bage în…pardon!... unde vrea şi-i plătesc toată consumaţia la preţul scris
pe etichetă. Chilipir un aşa client, nu s-a mai văzut pe planetă nici în vis .
Ce să mai povestesc? Cum mi-a crescut
adrenalina şi mi-am ieşit din fire? Cum m-am întors la cântar, în partea
cealaltă de clădire şi-acolo am uitat Bucovina? Cum îmi era de grabă, gata-gata
să răstorn în cale o babă şi cum ajuns afară m-am trezit scos din răbdări, într-un
târziu … ca Ion fără ţară. Măi dragilor, se putea fără sarmale, dar fără ţigări
nu scăpam viu!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu