Cu dreaptă judecată

Cu fiecare zi care trece mai adaug o filă de carte. Ea poate fi scrisă sau nu(!), dar mi se cere ca fiinţă vie să dau pagina şi să trec mai departe. Altfel aş accepta în tăcere că la ultimă fotografie mi-am sfârşit îndoielile.

De o vreme, cam o săptămână, scriu încet, stăpân pe o singură mână. Am biroul aşezat la fereastră şi curentul rece de-afară mi-a atins mâna dreaptă. Am dureri mari. Cu stânga abia supravieţuiesc.

La fel şi ţara, sunt aproape alegerile. Pare că dreapta suferă atinsă de curenţi şi alegerile sunt într-un sigur tur... Să nu rămânem repetenţi! După Brexit, Europa însăşi abia de-şi ţine dreaptă zona de confort. Să fim atenţi să nu ne pierdem cu firea, cu dragnea, cu ponta, – timona şi să facem stânga-mprejur

Plai bălai - pamflet
Nu putem rămâne indiferenţi! 

La mulţi ani domnule Cistelecan

L-am văzut de curând pe Al Cistelecan la Gaudeamus. Se preumbla prin spaţiul de joacă al Paralelei 45 înconjurat de tinere poetese care desenaseră în jurul lui cu creta colorată şotronul şi săreau precum cocostârcii. Dânsul se apăra risipind zâmbete defensive, neutre ca o Elveţie.

Pentru el venisem la târg şi eu! Voiam  să-i strâng mâna şi să-i mulţumesc. Îmi scrisese câteva rânduri, având amabilitatea să lectureze în  manuscris  Argintarium-ul meu. Am prins momentul când poetesele năvăliseră peste Ieudul fără ieşire al lui Ioan Es Pop şi profesorul rămăsese câteva clipe singur.

„Domnule profesor eu sunt cel care  a scris Guşterele, ştiu că l-aţi citit! Vreau să vă mulţumesc pentru că l–aţi citit, pentru comentariul de pe coperta patru a Argintarium-ului şi să vă strâng mâna!"

S-a uitat nedumerit la figura mea răvăşită de ilustru necunoscut. Probabil păream venit de pe o altă planetă. Îmi pierdusem cuvintele. I-am mai strâns mâna încă o dată şi am plecat.

La mulţi ani azi, domnule profesor! Cred că ne-am cunoscut…

nord de strigoi

Ritm marin

în dimineţi limpezi

orbit de soare pe plaja mării

te caut oglindită în mine

zveltă ca sarea

cu pulpele deschizând valurile

care nu se mai sfârşesc

îmi potrivesc

respiraţia

iar tu scânceşti

ca un pescăruş visător

decojindu-ţi pielea