Povestea lui Alexandru. Partea III-a

Aprilie 2011.Protest

Fiica mea protestează pe Facebook. E o stare de revoltă a unui părinte care luptă lângă copilul ei Alexandru, cu toate puterile de care dispune sa-l scoată din Ţaranimănui - Autismul.

Sunt sigur că va reuşi pentru că armele ei sunt încărcate cu credinţă şi dragoste de mamă. Dar oare statul, guvernanţii, societatea? Nu sunt responsabilităţi împărţite? Ei sunt spectatori, ei ce împart aplauze? Sunt doar arbitrii?

          Domnilor autişti, ştie cineva care sunt costurile terapiei?! Şi nu numai costurile...

 

Protestul

"Simt atâta nedreptate faţă de tinerii autişti…şi nimeni nu-mi poate contesta sentimentele, pentru că le trăiesc în fiecare zi. Facebook-ul e plin de like-uri şi propagandă pe teme autiste. Mai nou, presa a început să scrie despre lumea lor. Se organizează marşuri şi discuţii în aer liber. De ce oameni buni tocmai acum? De ce?

De ce trebuie să aşteptăm să ne spună alţii ce trebuie să simţim? Cu ce suntem mai buni, în normalitatea noastră, daca nu suntem în stare să ne deschidem sufletul şi să vedem dincolo de trup, să căutăm în inima lor, în mintea lor. Atâţia adolescenţi pierduţi pentru că societatea i-a marginalizat…

Acum o săptămâna, eram în Braşov. Mă îndreptam cu Alex spre Piaţa Sfatului. Cu cât ne apropiam, cu atât creştea în volum muzica unor tineri. Mi-am amintit că era ziua conştientizării autismului. L-am lăsat pe Alex lângă bunici si m-am îndreptat spre colţul albastru. Două mese cu pliante, un panou cu desene înşirate, câteva mame care stăteau de vorba. Între toţi, am remarcat un tânăr. Se legăna într-un ritm atât de familiar mie. Bătea din palme şi încerca să păstreze ritmul. Chiar se descurca bine! Numai unii trecători întorceau capul, murmurau ceva numai de ei ştiut şi treceau mai departe.

M-am întors la Alex, îl priveam şi-mi spuneam că va fi bine. Cu coada ochiului urmăream tânărul cum îşi continuă ritmul, nestingherit de privirile curioase. Alex va fi bine, el mai are timp! El ne are pe noi, mami, tati, pe bunici, pe mătuşi, unchi, pe veri. Şi NU-L vom lăsa pradă societăţii!"

Februarie 2012

Alexandru a făcut 8 ani. Cine a mai călcat pragul  acestui blog, ştie povestea lui Alexandru. Nu vreau să vorbesc azi despre autism. Încă am convingerea că mahrama blestemului absurd, se va rupe cumva întru neclintirea de stâncă a voinţei părinţilor şi puterea fără margini a lui Dumnezeu. Altfel la ce bun credinţa ca o liană agăţătoare aruncată cerului, la ce bun ştiinţa iscodind taina miracolului? Ne-ar rămâne doar patimile, întunericul şi neputinţa. E mult mai mult în secvenţa ce ni se dă scrisă, într-o viaţă de om!

Chipul luminos al nepotului meu, glasul lui curat şi limpede, te străpunge cu nedisimulată mirare că tu nu poţi comunica simplu şi direct ca el. Ce-ţi vor fi trebuind cuvintele acelea întortocheate, lungi, când sunetele scurte dintr-o singură suflare sunt suficiente!? Când dintr-o singură străfulgerare a privirii poţi citi gândurile şi sufletul!

El ne-a primit deja în lumea lui. Greutatea e la noi să-i putem oferi cheia potrivită complicatei lumi în care trăim.

Aprilie 2012

Ultima poză este a lui Alexandru, cel cu elemente de autism. Dacă sunteţi prima oară pe blog, lecturaţi seria de articole din spatele categoriei Povestea lui Alexandru. Nu-i uşor ce vă spun eu, dar există o posibilitate demnă prin 2%, redirecţionat din salariu într-un cont deschis la Asociatia Captivi in Propria Minte, care să meargă direct pentru plata terapiei lui ALEXANDRU. El are nevoie de terapie şi costă în jur de 1400 de euro pe lună, sumă greu de acoperit doar de către părinţi. Am mai primit sprijin până acum de la oameni de bine din firma ALKA cărora le mulţumim, de la colegii de serviciu ai părinţilor. 

FlorescuAlexandru

Cont bancar RO36BTRLRONCRT022463592A

Cui26908832

Link spre formular

Povestea lui Alexandru. Partea II-a

Ianuarie 2011. Din jurnalul lui Alexandru

11,45. Alexandru a intrat în operaţie de cinci minute. M-a sunat bunica lui şi soţia mea. Dumnezeu ştie? Se concentrează să repare ce a greşit? … Cum să fac să-i atrag cumva atenţia!? Bisturiul taie în carne vie. Inima mea e roşie. Ochii înţepeniţi îmi atârnă undeva deasupra mesei de operaţie. Urlu ca o fiară rănită pe dedesubt  şi nimeni nu-mi aude tăcerea.

E cale lungă până-n Germania. Ai grijă doctore copilul ăsta e prinţul, bulgărele nostru de aur, dar e din carne. Doamne, de ce nu  pot fi eu în locul lui? Eu aş ştii, el nici măcar nu ştie!

Mă încredinţez rugăciunii şi aştept. Timpul ăsta nu se mai urneşte.

12,30. Ce să fac acum? Cum să-i ascult respiraţia. După prima operaţie, n-am fost cu el să am grijă şi-a pierdut cuvintele, abia de începuse să le-nţeleagă rostul şi le-a pierdut; de durere, de singurătate, cine poate şti? N-a mai vorbit, se izolase cu totul în sine, dar după un timp am reluat legătura. Se uita la mine cu ochii lui mari, senini şi vorbea cu ochii. Vorbea, vorbea şi eu înţelegeam tot.

I-au rămas sunetele, doar ordinea lor s-a pierdut, sau poate şi-au găsit o altă ordine pe care noi încă nu suntem în stare s-o pătrundem. Glasul lui ca un cântec de pasăre cristalin se antrenează parcă tot timpul, rostogolind sunetele care curg, curg, precum  susurul apei printre pietrele de munte.

Nu mai pot să scriu. Mă simt aiurea. Mama lui, fiica mea probabil acolo îşi frânge mâinile în neputinţă la câţiva metrii de sala de operaţie…

Numai Dumnezeu!…  Trag nădejde că ştie, nu-l tulbur, îl las acolo să-l vegheze pe chirurg.

12,50. Eu văd acolo un pâlc de îngeri în halate albe, par mulţumiţi, concentraţi, fiecare cu treaba lui. Par să stăpânească situaţia. De la 10!…Ei ştiu ce fac…Eu nu mai ştiu.

Mă plimb prin casă de la un capăt la altul. Am deschis toate uşile aşteptând să vină Alex să le închidă în urma mea. Nu suportă uşi deschise şi lumină stinsă. Am luminile aprinse în toată casa. Pe la 10  s-a întrerupt curentul, un sfert de oră. Ce m-aş fi făcut acum fără lumină? Au venit lucrătorii jos la tablou şi-au reparat-o.

Şi Alex a intrat în operaţie la 10. A fost Cristina un minut pe net şi mi-a spus. Nu vreau să fac legături.  E deja 13,05.

13,30. Am udat florile. Ce mai pot face?... Ultima lui operaţie a durat cinci ore şi jumătate. Acum sunt mai mult de trei. Privesc fix pe Messenger. Poate mai intră Cristina.

Cum poţi atâtea ore să ari cu plugul brazdă în carne vie sub globul acela mare şi roşu ce te izbeşte în moalele capului?...

14,00. Mă plimb şi număr paşii. În panică pierd şirul, sunt la margine… Cum de mă pot plimba?  Ce lent e timpul.

14,30. Mulţumim domnule doctor Boemers!.... Şi lui Dumnezeu. Au venit veştile. Sunt bune! 

Martie 2011. Elemente de autism

Alex are doar, elemente de autism. Adică nu are toate elementele cum s-ar zice, răul întreg. Este supapa prin care noi respirăm ţinând încă steagul sus.

Sunt elemente de timp, clipe, minute întregi dacă nu-l iei în seamă când se izolează înconjurându-se cu lumea lui, dar îl tragi dintre îngeri cu glas potolit: “Alex batem Cuba?!...” Se-ntoarce şi-ţi izbeşte  palma  cu palma lui mică şi, continuă jocul cu îngeri de unde l-a oprit. Sau pe calculator, în regie proprie, jocul inventat de el cu personajele din filmele desenelor animate, descompunându-le mişcările din tastatură  în stop cadre succesive, după voinţa lui, încântat de puterea pe care o are asupra lor şi amuzându-se teribil.

Alex nu vorbeşte. Are în registru toate sunetele, lipsesc doar elementele de legătură pentru cuvânt şi mai departe legăturile în propoziţie simplă. Nu s-ar spune că nu comunică. El vorbeşte prin ochi şi-ţi transmite fluxul.  Tu, la celălalt capăt receptezi nu te poţi încurca, eşti normal. Şi dacă totuşi se-ntâmplă, te trage mustrător de mânecă şi te conduce acolo unde doreşte el. Şi dacă ce doreşte e prea mult dulce, şi-i explici cu argumente potrivite că e ora când trebuie să-şi ia pastilele, înţelege şi nu insistă, se întoarce cuminte în treburile lui.

Şi planeta albastră, omenirea întreagă are elemente de autism. Puţine semnale că înţelege ce i se întâmplă, iar supapele prin care respiră s-au îmbâcsit, s-au prăbuşit steagurile…

Notă: Dacă am convins pe cineva găseşte aici lincul pentru 2% Formularul.

FlorescuAlexandru

Cont bancar RO36BTRLRONCRT022463592A

Cui26908832

Va continua