Soluţie de avarie

De obicei când mă aşez în faţa calculatorului să scriu ceva, fără a avea prestabilit un subiect anume, întâi mă uit pe fereastră şi constat dacă timpul deschide către mine o perspectivă care să-mi sugereze un capăt de drum de la care să-mi încep excursul.

Afară vremea e închisă, stă să plouă şi nu sunt semne că se luminează să pot agăţa de creanga unui copac un lanţ în care să mă balansez.

Nimic mai intens decât să înfigi, dat pe spate, picioarele în cerul albastru  ca o pendulă pe care nu vrei şi nici nu poţi s-o opreşti când a luat avânt!…

E mult până diseară. Azi e zi de cumpănă. Aş vrea la capătul ei Simona Halep să se fi încoronat la Madrid printre zei, Viitorul să-i fi dăruit un titlu meritat lui Hagi şi Românica să primească la Eurovision cele mai multe sufragii…

Cer prea mult?...Alo peştişorul de aur!

Sună telefonul. Sar într-un picior...

–Alo, dumneavoastră aţi comandat trei buchete de flori La ţigănci pentru ora 22?

–Da, dar nu mai am numerar şi e închis la bănci… Nu pot plăti nici online, hackerii mi-au spart hardul…

–Nu-i nimic plătiţi cu cardul!

Darren şi Simona

Da, merita să joace cu trofeul pe masă în finala de la Madrid, pentru că săptămâna asta Simona Halep a arătat un mental de oţel în momentele grele şi un progres evident în ceea ce înseamnă primul serviciu. 6-2/ 6-3/ nu a fost deloc o victorie uşoară în întâlnirea cu Sevastova, mai ales după un început relaxat în setul al doilea unde la 3-0 pentru adversară îşi pierduse din suflu, emoţia îi înmuiase braţul şi sinapsele parcă se oxidaseră.

Pe deasupra Sevastova schimbase tactica exersând scurtele, care-i ieşeau pe bandă rulantă. Pericolul era evident dacă Simona n-ar fi reuşit să-şi găsească liniştea! I-a făcut semn lui Darren Cahill şi acesta ca o boare de vânt a coborât din tribună potrivind ritmul cuvintelor ca un adevărat poet ce scandează Oda în metru antic.

Felicitări Simona! Mulţumiri Darren! Ne-aţi mai făcut un dar!

volbură de nisip

dau frâu liber

dorinţei

şi (în)calc aerul

pe care l-ai scris

cu volbură de nisip

în străfundul

fiinţei mele

pe plaja sulina

într-o

scorbură a nopţii

descoperind

cuibarul

de stele unde

liniile paralele

s-au întâlnit…

Ţiriac îşi rade mustaţa

S-a înseninat cerul la Madrid! Simona noastră forţează soarele să zâmbească şi zâmbeşte şi ea mai strălucitor decât el, la capătul unei partide după care această Coco de Vadneweghe ar trebui să se înscrie la cursurile intensive de limbă română ca să reuşească să înţeleagă ceva din lecţia de tenis predată cu lejeritate şi aplicare de profesoara de elită de la Constanţa.

Suntem deja în semifinale şi dacă o va mai ţine serviciul încă două zile, cred că bătrânul Ţiriac îşi va rade mustaţa şi-i va oferi Simonei sceptrul, coroana şi jumătate din împărăţie. Se ştie că cealaltă jumătate i-a dat-o Nadiei de mult la o beţie!

S-o aşteptăm şi pe Sorana!