Sorana nu mă ascultă! I-am spus
să nu-şi piardă serviciul în setul doi cu Ostapenko şi ea l-a pierdut. Voiam să
nu încep să comentez meciul de dimineaţă al Simonei Halep cu Kasatkina pentru
că speram că voi comenta la pachet două importante victorii ale fetelor noastre
şi implicit împlinirea visului de a vedea o româncă pe primul loc mondial. Ar
fi fost posibil chiar din acest tur cu câteva condiţii printre care una la
îndemâna noastră. Refuz acum să mai fac scenariile tot nu vor putea fi
transpuse într-un film cu happy-end.
Deci Halep a fost măreaţă nu pentru
că şi-a luat o îndreptăţită revanşă după întâmplarea nedorită de la Buhan ci
mai ales pentru serenitatea loviturilor sale pentru ţinuta ireproşabilă de pe
teren de parcă a vrut să arate lumii cu o clipă mai devreme că poate purta cu
demnitate coroana reginei.
Mă opresc aici. Meciul Soranei
încă nu s-a terminat, dar…
Revin cu momentul psihologic
din primul set când mi-am dat seama că Simona nu poate pierde acest meci cu
toate că minuni deseori se întâmplă în tenis. E 4-1 şi sigură pe ea Halep
ajunge repede la 40-0 şi trei mingi pentru 5-1. Braţul Kasatkinei parcă
dintr-odată se întăreşte şi câştigă cinci mingi la rând luând break-ul lui
Halep. Scorul se strânge 4-2, cu Kasatkina la serviciu. E un moment care de
obicei te descumpăneşte şi copleşit de frustrări poţi continua să greşeşti. Dar
azi Simona e adevărată şi recâştigă la zero break-ul pierdut. Ar fi fost
nedrept să fie altfel, dar cine mai ştie azi cum se împarte dreptatea.
Mâne în semifinală cu Ostapenko
ar fi bine să judece acelaşi complet!
