vineri, 6 octombrie 2017

Aşteptând-o pe Sorana




Sorana nu mă ascultă! I-am spus să nu-şi piardă serviciul în setul doi cu Ostapenko şi ea l-a pierdut. Voiam să nu încep să comentez meciul de dimineaţă al Simonei Halep cu Kasatkina pentru că speram că voi comenta la pachet două importante victorii ale fetelor noastre şi implicit împlinirea visului de a vedea o româncă pe primul loc mondial. Ar fi fost posibil chiar din acest tur cu câteva condiţii printre care una la îndemâna noastră. Refuz acum să mai fac scenariile tot nu vor putea fi transpuse într-un film cu happy-end.

Deci Halep a fost măreaţă nu pentru că şi-a luat o îndreptăţită revanşă după întâmplarea nedorită de la Buhan ci mai ales pentru serenitatea loviturilor sale pentru ţinuta ireproşabilă de pe teren de parcă a vrut să arate lumii cu o clipă mai devreme că poate purta cu demnitate coroana reginei.

Mă opresc aici. Meciul Soranei încă nu s-a terminat, dar…


Revin cu momentul psihologic din primul set când mi-am dat seama că Simona nu poate pierde acest meci cu toate că minuni deseori se întâmplă în tenis. E 4-1 şi sigură pe ea Halep ajunge repede la 40-0 şi trei mingi pentru 5-1. Braţul Kasatkinei parcă dintr-odată se întăreşte şi câştigă cinci mingi la rând luând break-ul lui Halep. Scorul se strânge 4-2, cu Kasatkina la serviciu. E un moment care de obicei te descumpăneşte şi copleşit de frustrări poţi continua să greşeşti. Dar azi Simona e adevărată şi recâştigă la zero break-ul pierdut. Ar fi fost nedrept să fie altfel, dar cine mai ştie azi cum se împarte dreptatea.
Mâne în semifinală cu Ostapenko ar fi bine să judece acelaşi complet!