Nu ştiu de unde
şi-a însuşit legendarul nume poetul Florin Dochia! Ce ştiu sigur însă este că
şi-l poartă cu mândrie, risipindu-şi cele nouă cojoace în vorbe calde şi bine
meşteşugite, protejând florile gingaşe grăbite să se dezbrace în căldura
soarelui. Domniţele încă n-au aflat că în primăvară uneori se întorc gerurile…
Sfătos, după ce
le dezmiardă şi le învaţă cum şi când să-şi poarte rochia, Dochia le oferă darnic
una-două pagini de gardă în Revista nouă…
Glumesc, Dochia
în general e generos cu poezia bună!
Mulţumim frumos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu