Declaraţii mincinoase

Două declaraţii mincinoase!

              Caroline Wosniacki

              " Corpul meu nu mai rezistă!”

              

Lia Olguţa Vasilescu

„Am mărit anVelopa salarială pentru români!”

Ce lume tristă!...

Pişicher, Dragobetele sărută fetele

PISI-CHER

          De dragul fetelor nemăritate, dar şi a nevestelor tinere se pare, Dragobetele a semănat în urma sa voit, ceaţă şi uitare de sine. Cum să nu-ţi placă să alergi fetele prin pădure? ele chipurile căutând flori de primăvară să obosească repede, să se aşeze în „zăpada zânelor” şi să aştepte cu buzele dornice, întredeschise, sărutul promis al Dragobetelui care iată că în sfârşit a venit. Zăpada zânelor era strânsă după aceea şi adusă acasă. Cu apa topită din omăt stropindu-se în scăldătoare şi făcându-se farmece, pentru ca anul întreg fata sau nevasta să fie iubită.

          Şi dacă plăcerea e atât de mare în 24 februarie, ea de ce să nu se repete pe furiş în 28? De dragul sfârşitului lunii  şi de bucuria trezirii la viaţă a primăverii, se poate prelungii în 1 şi 3 ale lunii îngemănate, care nu-i aşa, nu-i atât de sigur că va izbândi până în 25 martie, când mai e permisă o sărutare ca să te dumireşti cât de mult iubeşti…

          Nici etimologia numelui nu e atât de limpede. Unii cercetători presupun că ar fi de origine slavă, „dragu” şi „biti”, s-ar traduce din slava veche prin „a fi drag”. Greu de crezut că drăgostirea aceasta să aibă doar o tradiţie de 170-180 de ani. Mai curând aş miza în urmele dace. Puţinele cuvinte, atâtea câte ne-au rămas, păstrează „Trago” - ţap şi „pede” - picioare. (Tragopete). Se zice că Dragobetele ar fi fost unul din fiii Babei Dochia. Printre zeii pierduţi ai dacilor, ce mai contează unul cu picioare iuţi care să alerge fetele să nu rămână niciuna nesărutată!

          După credinţa poporului meu în aceste zile animalele şi păsările se împerechează şi ele. Cum nici păsări, nici animale, nici noi nu părăsim pentru totdeauna locurile natale, se pare că iubim acelaşi zeu.

Alexandru 14

Pluteam

pe o mare liniștită...

Alex îşi scuturase elementele

de autism ca petalele

un cireș înflorit

Părea grăbit

să coloreze cu zâmbete

chitele de cireșe

Sporovăia

în razele dimineții

certând păsările

Se mânjise pe față

cu zeama cireșelor

până la urechi

iar pe buze mijise

bucuria cuvintelor

Nu se mai sătura de cireșe

și râdea întruna

povestind iar și iar

minunea…

Dar casa vorbelor

s-a dărâmat

cărămizi sparte

silabele

s-au risipit în decor

nu se mai zideau

cuvintele

doar ochii vorbeau

Azi o săptămâna în parc

cu zulufi aurii

pe frunte

o fetiță s-a desprins

dintre copii

ca o săgeată din arc

și m-a tras de mână

furioasă...

Bunicu lui Alex de ce

Alexandru nu-mi spune

niciodată

că sunt frumoasă...

 La multi ani Alexandru!