luni, 19 februarie 2018

Alexandru 14



Pluteam

pe o mare liniștită...

Alex îşi scuturase elementele

de autism ca petalele

un cireș înflorit

Părea grăbit

să coloreze cu zâmbete

chitele de cireșe



Sporovăia

în razele dimineții

certând păsările

Se mânjise pe față

cu zeama cireșelor

până la urechi

iar pe buze mijise

bucuria cuvintelor



Nu se mai sătura de cireșe

și râdea întruna

povestind iar și iar

minunea…



Dar casa vorbelor

s-a dărâmat

cărămizi sparte

silabele

s-au risipit în decor

nu se mai zideau

cuvintele

doar ochii vorbeau



Azi o săptămâna în parc

cu zulufi aurii

pe frunte

o fetiță s-a desprins

dintre copii

ca o săgeată din arc

și m-a tras de mână

furioasă...



Bunicu lui Alex de ce

Alexandru nu-mi spune

niciodată

că sunt frumoasă...




 La multi ani Alexandru!