Mi-am început ziua limbii române în inima ţării la Braşov
în miez de noapte. Coarnele de aur ale cerbului înfrunzeau cerul deasupra
Pieţei Sfatului, iar Loredana dansa pe inimile românilor cântând Mărioară de la
Gorj cu glasul cristalin de care-şi lipise tot sufletul. Se simţea atât de bine
în pielea ei, încât s-ar fi dăruit întreagă horei şi aplauzelor, într-o
mângâiere şi vorbire fără de sfârşit.
Şi atunci am văzut hora cuprinzând teritoriul limbii române
ca o margine astrală a cercului care ne ţine uniţi!
Şi atunci am simţit cum se topeşte în cerul gurii fraga şi
m-am gândit la draga de mama. Pe mama o chema Aurelia, era frumoasă şi la fel
de mândră ca buna Păuna. Amândouă vorbeau curat româneşte. De la ele am
învăţat!
