Săptămâna care în mod normal
trebuia s-o aducă pe Simona Halep la rampă, în Turneul Campioanelor şi n-a mai
fost să fie datorită unei nedorite accidentări, ne-a oferit în compensaţie o
plăcută surpriză şi ne-a făcut să ne amintim vremurile de poveste când prin
Ilie Năstase împărăţeam lumea bună a tenisului. Venit din calificări,
artileristul arădean Marius Copil, a întâlnit într-o săptămână de mare excepţie,
forma sportivă cu tăria lui morală, reuşind să se autodepăşească şi să nu intre
în panică, atunci când succesul se întrevedea iminent în înfruntarea cu nişte
adevăraţi coloşi. Îi ştiam serviciul teribil, în gândul meu apreciasem cu alte
ocazii, că acest Copil matur, nu a reuşit să-şi capaciteze toate posibilităţile
de creştere.
Căutând explicaţiile miracolului,
învederat în faţa noastră de-a lungul Turneului de la Basel, descopăr fără
sforţări, noutatea care l-a putut motiva într-atât încât să se poată simţi între
coloşi, ca între partenerii de joacă din copilărie, cu care se dăduse de veri,
ciocnind cănile de pământ pline cu cireşe. „Cneazul” Pavel cred, venit ca
antrenor în echipă în ultimele luni, este singurul după Năstase, care ştia
drumurile în caţă spre platourile înalte. Cu siguranţă el l-a învăţat să se
poarte, cum să scoată cocoşeşte pieptul în faţă, să mângâie mingea de tenis,
sau să o lege cu aţă când devenea oportun, sau s-o zguduie cum ştia el mai bine
când exploda serviciul din tun.
Înainte de Zverev, 5 ATP, românul
a trecut de două tururi de calificări și apoi i-a învins pe Ryan Harrison, 59
ATP, Marin Cilic, 6 ATP, și de Taylor Fritz, 57 ATP. Dar ca să fie cu adevărat
de excepţie săptămâna după şase zile de muncă răsplătită din plin, destinul i-a
pregătit o duminică de sărbătoare, finala cu Robert Federer!...
Ce-ar mai fi de zis?... Să
aşteptăm finala!
