pot vedea lumea
pe toate feţele…
la cafea
dimineţile vin acum
în rochii de seară
şi cursul vieţii îl pot
întoarce din drum
arzând liniştit precum
o lumânare de ceară
ce bine să ai întunericul tău
de toate zilele
îl lipeşti blând
pe sânii femeii tale
acoperindu-i
deal-vale şi
iar deal-vale
în cerul mâinii
păstrând apoi urme
albastre de voroneţ
măcar nu sunt munţii
stâncoşi să-ţi zgârii
palmele
şi să ţâşnească lumina
ce ochi păcătoşi…
Din volumul în pregătire, Al cincilea anotimp
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu