Vina
lui Vlasie este aceea că la prima ediţie nu a făcut un tiraj mai mare pentru ca
Dosarul Albaştrii să fie citit de cât mai mulţi oameni. Stârnise oarecare vâlvă
şi era dorit. Nu s-ar mai discuta şi înjura acum în orb despre un subiect care
nici măcar nu este cunoscut. Nu s-ar mai produce atâtea invective fără
acoperire în spaţiul public. Cartea nu este despre informatori şi nici măcar
despre securişti. Nu e scrisă cu ură, doar că am încercat să înţeleg mecanismul
represiv care rula în sistem şi pe lângă sistem, analizând ce am trăit. Cartea
e despre viaţă şi despre scenariştii care mi-au rescris altfel viitorul cu
ajutorul dosarului.
Între
prima ediţie publicată de Vlasie şi cea de-a doua, în text nu sunt cuvinte
adăugate în ceea ce îl priveşte. Doar că nu am mai haşurat numele
informatorilor deconspiraţi în documentul CNSAS şi s-a nimerit a fi printre ei .
Informatorii, biete rotiţe, simple semnături, puse sub dictare… Nu toţi am
putut fi eroi!…
Redau subcapitolul
Vlasie pentru susţinătorii lui, cei care înţeleg că m-au plasat între cele două
tabere, şi mă înjură. Intrând în
spiritul cărţii poate vor înjura mai puţin. Oricum eu nu citesc înjurăturile
căci nu le pot vedea, nemaifiind prieten cu Vlasie, nu am acces.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu