zile de la capătul ploilor
zăbrele de apă inconsistente
se ţes
într-o pânză din care s-au scurs
toate culorile
unde e doamne al cincilea anotimp
şi timpul
un păianjen de pământ
se risipeşte în oase
ţesând
giulgiul alb de mătase şi
despărţindu-mă de umbră…
umbra care nu mai sînt
mă petrece
fluturându-mi cu mâna
din trenul de noapte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu