Semnul lui Marius Copil cu degetul arătător către Dumnezeu
de la finalul setului 2, a vrut să însemne, „Doamne de ce m-ai pedepsit şi n-ai
fost lângă mine!?... De parcă Dumnezeu Însuşi cu răsuflarea unui miel ar fi
abătut, de trei ori la rând, mingea să nu atingă tuşa. Vorba lui n-a rămas în
vânt şi a primit un răspuns.
„Copile fii răbdător şi ţi se va
deschide negreşit curând şi ţie uşa!” Şi a continuat de parcă n-ar fi fost
de-ajuns „Şi ar mai fi un motiv să nu te grăbeşti, învaţă mai întâi să ridici
microfonul în stativ, când vorbeşti! Ia aminte la vulpoiul Federer, dacă vrei
să ajungi ca el!”
L-am văzut apoi pe Marius, destins,
împărţind copiilor medalii şi împrietenindu-se cu ei, după ce toată săptămâna
şi-au ferit picioarele, să nu le fie atinse cu trasoarele…
A fost frumos şi aproape că nu se
făcea să-i strici la el acasă festinul, împăratului!
Felicitări Marius!!! şi de mâine
cneazule Pavel, nu-l scăpa din mâini pe acest COPIL!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu