marți, 20 noiembrie 2018

Pagină în revista Argeş


          A apărut numărul din noiembrie al revistei Argeş. De excepţie ca de obicei! M-am bucurat sincer să regăsesc o pagină de poezie, sub siglă aniversară Ion Toma Ionescu — 70.
          Un gând bun de mulţumire redactorului şef Augustin Doman şi celei care aşează cu grijă în pagină scrisurile noastre, Simona Fusaru. Lectură plăcută!

http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/category/reviste/

luni, 19 noiembrie 2018

Timbre de lipit pe suflet




S-a lăsat cortina la Gaudeamus.

Ultima navă care a cerut turnului de control îngăduinţa să decoleze de pe pistă în marea aventură, a fost cea pilotată de Firiţă Carp. Toţi pasagerii urcaţi la bord odată cu check-in -ul au primit un timbru de lipit pe suflet. Echipajul sub comanda căpitanului Doru Dinu Glăvan şi prim-ofiţerului  Ştefan Mitroi, împreună cu şefa de cabină Mioara Bahna  au asigurat un climat de rigoare şi confort zborului. Aşezat la manşă, Firiţă, verifică pe ecranele bordului prea plinul rezervoarelor cu metafore şi kerosen şi îşi potriveşte bătăile inimii cu turaţia liniştită a motorului, odihnitoare ca un tors de pisică. Îşi mişcă ochelarii pe nas şi rosteşte cu glasul lui hâtru şi blând către cine vrea să-l asculte.

„Nu e interzis să scrii despre fericire, dar seamănă cu o pierdere de vreme.  Ca şi când ai scrie despre aerul din jurul clopotniţei din deal”

Încă o dată ai dreptate don Firiţă şi ce frumos ştii tu să vorbeşti despre prietenie!

De dimineaţă, m-am trezit cu gândul la evenimentul desfăşurat aseară. Încheiasem călătoria. Am privit pe geam pista pregătită pentru o nouă decolare. Un câmp de timbre albe, ca sufletul curat al lui Firiţă, se lipiseră pe asfalt cu prima ninsoare.


















mi-a cerut un cearşaf şi un prosop



şi a intrat sub duş
a ieşit cu ochii în şoapte
înnodaţi peste sâni 
eu prăbuşit la un capăt de pod 
n-aveam nici aripi nici mâini
nu îndrăzneam la urcuş


m-a împins domol
către sofaua aprinsă
oferindu-mi singurul punct
de sprijin în noapte
şi am căzut în gol


în răstimp
m-am trezit
în al cincilea anotimp
corpu-i longilin
parcă fără sfârşit
îmi curenta degetele


întindeam într-un firesc deplin
sub muselina uşoară
un înveliş lunecos
de nămol şi ceară
iar buzele descifrau sfericul
într-un  limbaj
pe care n-aş fi crezut
că-l pot stăpâni
decopertând întunericul


ne-am căutat disperaţi
fără să ne fi întâlnit vreodată
cu puterile stoarse
ne linişteam şi o luam de la început
degetele răsfirate
să nu pierd nimic
recompuneau totul
în suprafeţe devălmăşite
lăsat în voia mâinilor
şi buzelor mele arse


nu bănuiam să existe
atâta delicateţe
să nu mă rănească
asumând eşecul
mi-a şoptit


ştii ne-am dorit prea mult să rămânem vii

Volum în pregătire. Al cincilea anotimp
 

miercuri, 14 noiembrie 2018

Prăvălia cu iluzii




           Fată frumoasă, bună dimineaţa. Aș dori în ceaţa cafelei pe terasă un soare blond, blând. Cu toată dragostea, dar James Bond a comandat înainte o lună fierbinte. așteptaţi la rând!  
A doua zi, tot flămând, m-am înfiinţat în faţa tejghelei, trezit mai devreme. Bună dimineaţa fată frumoasă am comandat de ieri şi mă simt încă neonorat…
Domnule drag, în tăceri morfeme, cuptorul s-a prăjit azi noapte, nu vă mint și risc sǎ vând plăcerile  răscoapte.
          N-am mai intrat un timp în prăvălia cu iluzii. Dar într-un al cincilea anotimp duzii din faţa casei înfloriţi în ninsori urcau flăcări în nori. Printr-o perdea de fum am deschis uşa dincolo de drum. După tejghea, păpuşa blondă, vânzătoarea mea se făcuse scrum.