A fost ziua treia

A locui lângă poezie ca pe malul unui lac…

A locui poezia ca o fiinţă acvatică…

A locui fără poezie ca o piele de şarpe abandonată…

A înlocui poezia cu o femeie pe care nu o vei întâlni vreodată.

Poezia lui Florin Dochia se eliberează de metafore în Noptalgiile sale, nu la fel ca legendarul personaj feminin cu acelaşi nume din basmele românilor, care-şi aruncă pe rând cele douăsprezece cojoace amăgită de vântul călduţ primăvăratic al soarelui, ci e mai degrabă  o fiinţă hieratică, ceva între gheişă şi curtezană, încălzită din interior în lumina rece a lunii, ce se eliberează cu neuitare de sine, cu răbdare şi artă - de lucrurile intime… .

Dochia este în Noptalgii egal  cu el însuşi, păstorind în marginea raiului un cortegiu de fluturi (Marii, Lanily, Emily, Minumi, Anelise) desigur ca un mare maestru în ceremoniile ceaiului, căci nu-i aşa,

numai o femeie cunoaşte

adâncimea neantului

numai ea poate coborî

fără a se pierde

până la capătul

de unde pentru mine

nu mai există întoarcere

A fost ziua treia la sărbătoarea Detectivului literar al lui Firiţă Carp şi cu un important debut; Elena Dinu, Poeme!

e primăvară-n toamna

întinsă la uşa mea, în taină…

lucrare de-nceput de vis

trăit în somnul pământului…

Şi când se scrie aşa, ai certitudini!

„se strânge aripa sub rana din coastă”

şi darul rămâne primit!

A doua zi a Saptamanii Detectiv cultural

Tablou obscen

Eva printre degete, scapă pe jos rochia ei de sezon.
Dochia imortalizează tabloul obscen în telefon.
Valeriu tace şi face cu gândul coregrafii pe gazon.
Romeo ne încântă cu ecoul unui refren la saxofon.
Stefan cel Sfânt împuşcă un bizon sau un taur cu coarne de aur.
Marcu ţinteşte cu arcu trenul spre Iaşi sau un avion.
O Firiţă de vânt muşcă urechile unui emoticon.
Eu un sihastru albastru întreb pe un ton sfios:
Florine mă laşi să piratez cinci fotografii şi să le postez?
In timpul ăsta, uitat, George a exersat Decameronul la orge... Ce frumos!

Saptamana Detectivului

A început numărătoarea sărbătorilor de carte ale săptămânii Detectiv literar, devenită tradiţie la Librăria Mihail Sadoveanu, unde Împăratul Firiţă Carp, factotumul editurii, a dat semnalul începutului paradei. Fără care alegorice, fără tamburine şi dansatoare de samba(ne-am dori noi!), cărţile anului apărute sub sigla - ochiului vigilent al celui ce măsoară toate lucrurile - defilează aşezat timp de o săptămână în faţa curajoşilor care se vor încumeta să traverseze cu cerbicie străzile într-un Bucureşti al iernii, mai aglomerat decât plajele de la Copacabana.

Nu ştiu ce m-a apucat, parcă scriu numai cu forhendul! Mi se întâmplă şi mie…Dar eu în viaţa mea n-am furat nimic, să-mi poată fugi gândurile din tâmplă pe hârtie în însorita Brazilie. Probabil că aşa e trendul, ce să zic!...

În prima zi s-au bucurat si triştii ăia de albaştrii ai mei, că au fost lansaţi într-o nouă ediţie! M-am bucurat şi eu, nu ştiu cum s-au simţit securiştii… N-am nici o grijă, ei sunt bine mereu!

Poezia Vie Costinești 2018 - seara I

EMISIUNE DIFUZATA AZI LA OBSERVATORUL TV
In ultimele minute citesc si eu poezie, dar toata emisiunea ar trebui vizionta pentru ca e de exceptie!

Timbrele lui Firita

Firita Carp

 

 

La luptă cu Tomiță

Ne-am luptat amândoi, cu ceva timp în urmă, o noapte întreagă ne-am luptat cu întunericul. Adică am lucrat și am lucrat la îndepărtarea întunericului până l-am învins. Ne-am străduit cot la cot și l-am împins fără de încetare, de la prima invazie a acestuia până în zori, când am reușit să-l alungăm departe-departe din preajma noastră și chiar din sufletele noastre.
Ne-a fost de mare folos, mai ales mie, lupta aceea cu întunericul. Pentru că de atunci, ori de câte ori ne-am mai întâlnit, și se întâmplă deseori, nici măcar nu ne-a mai dat târcoale, darămite să ne învăluie, cred că l-am învățat minte pe el, pe întuneric, și ne lasă în pace când suntem împreună.
Și am petrecut, din acea noapte, în care înverșunarea noastră împotriva întunericului a fost străjuită cu vrednicie de garda de onoare a unor pahare cu bucurie bine instruite, multe alte nopți și zile împreună.
Am respirat același aer, într-o noapte dumnezeiască a recentului octombrie, la Cheia-Prahova, aerul parfumat cu nemărginirea generozității unor prieteni din București.
Ne-am înfruptat recent, la Curtea de Argeș, din coasta lui DAD (berbec la cuptor preparat de Dumitru Augustin Doman însuși), anume parcă pentru a ne fortifica să străbatem un drum lung, până la Baia Mare, ca s-o facem și mai mare cu prezența noastră, dar mai ales să ne îmbogățim sufletele cu ceva din bogăția mereu uimitoare a Maramureșului.
În lumina unei nopți petrecute la Pleșcoi-Buzău, am lăsat să ne răsfețe flacăra blândă a unei noi prietenii, cea a profesorului Aurel Anghel, care avea să-și reverse peste lume a doua zi una dintre cele mai frumoase salbe de cuvinte din câte am văzut.
Dar câte alte asemenea mărturii ale risipirii întunericului din clipele petrecute împreună nu aș scoate din cufărul cu amintiri! Numai că astăzi voi lupta alături de Tomiță pentru viitor, pentru îndepărtarea eventualelor îndoieli privind capacitatea acestuia de a învinge întunericul chiar de unul singur. Căci ,,ALBAȘTRII - dosarul fenomenului Pitești 1971"asta înseamnă. Cartea pe care ne-o supune atenției Tomiță, cum îi spunem lui Ion Toma Ionescu cei care ne bucurăm de apropierea sa ca de existența luminii, și pe care o puteți mângâia la ora 16.00, la librăria Mihail Sadoveanu din centrul Bucureștiului, vă așteaptă să vă convingeți.

Firiță Carp