îngropat în praf de câmpie
într-o transhumanţă bizară
de sezon
aştept la peron în gară pustie
trenul care va să vie
păstorind în propriul meu trup
turma
într-un teren de vânătoare împrejmuit
pândind negreşit un lup
ce mi-a luat urma
şi tot se ţine după mine
şi-mi dă târcoale-n spirale…
şi vai nu e drept
şi nu pot să-mi acopăr
sau să-mi asum vina
într-o viziune calmă
în praful ceţii din palmă
descopăr
şina de cale ferată furată
şi suspendată linia vieţii…
(volum in pregatire Al cincilea anotimp)
