Papa şi papina

„Să construiţi o patrie mai dreaptă şi mai fraternă!” Ne-a îndemnat Papa Francisc într-o viziune modernă, frământând şi dospind într-un aluat omogen, în jurul lui, inimile românilor într-o inimă mare, cât pâinea cea spre fiinţă, rumenită pe vatra strămoşească, în Grădina Maicii Domnului. După trei zile  pline de har în care ploaia s-a oprit miraculos în marginea evenimentelor, ca să lase locul soarelui şi curcubeului să strălucească pe cer, papa Francisc şi-a luat la revedere mulţumit, binecuvântând de pe scara avionului.

O singură fiinţă mai poate unii inimile românilor într-o consonanţă unică şi de netăgăduit. Doar zâmbetele ei pot aduce în sufletele noastre explozii de bucurie în marginea unui titlu de glorie. Sper ca nimeni să nu considere că am făcut o impietate, alăturând lângă întâmplarea Papei, o mică istorie posibilă a Halepinei la Roland Garros. Să fie Săptămâna luminată care urmează, încoronarea Papinei? Ce mult mi-aş dori!

Tic Petroșel și Cenaclul 9, 18.05.2019

La minutul 1:44:30 Ion Toma Ionescu

Carte eveniment la Bookfest

          „Satul părăsit pe trei sferturi, cobora pe munte de o parte şi de alta a unui drumeag de ţară, rupt din loc in loc de viitură. Nicăieri glasuri de copii. Casele înseşi, îngenuncheate, păreau fantome cu zidurile şi acoperişurile lor sparte. Doar ploaia şi vântul îşi mai găseau refugiul sub mormanul de cărămizi.
           De mirare cum totuşi au rămas in picioare casele, după ce sufletele s-au băjenit! urnindu-se la deal greu, către cimitir — cu numele încrustate pe răbojul crucilor, şi la
vale de-a rostogolul, către oraş sau altă zare deschisă — cu numele încrustate nicăieri.”
(albaştrii, dosarul. Fenmenul Piteşti 1971. Ion Toma Ionescu)

Soldati in piata soarelui

Un comando de zarzari a trecut prin oras
pamant de flori au nins pe caldarame
pe senile teribil un tomberon urias
pare o corabie fara parame...

(La evenimentul Editurii Art Creativ, Soldati in piata soarelui, cu un numar insemnat de domni... Multumiri Daniela Toma!)

Fotografii Tudor George Calotescu

Cartea din papa-mobil

Am visat azi noapte că treceam Podul Izvor în direcţia Palatul Parlamentului cu papa-mobilul. Lângă mine, în picioare, cu cămaşă lungă de in, brăcinar, pantaloni albi de dimie, mustăţi şi baston, falnic aşa cum îl ştiam, tata-mare Tobârlan împărţea mulţimii cărţi. M-am uitat atent, era Guşterele, ediţia III-a. Nu romanul meu, căci am văzut fotografia de pe cruce a tatei imprimată pe copertă şi numele autorului, Toma Ionescu. Acolo la el în cer reuşise mai repede decât mine să găsească o editură, să o publice într-un tiraj care să poată să astâmpere valul de interes stârnit de personalitatea prinsă în pagină de carte, a ultimului ţăran domn din neamul Tobârlanilor. Guşterele ăl bătrân.

De dimineaţă mi s-a împlinit parte din vis. Am trecut Podul Izvor, cu piciorul nu în papa-mobil, chemat de Firiţă Carp sa-mi iau cărţile proaspăt tipărite la editura lui, Detectiv literar. M-am uitat atent. Pe copertă era scris numele Ion Toma Ionescu, întreg şi fotografia mea.

Am pus Al cincilea anotimp într-un rucsac. Afară pe străzi începuse să se strângă mulţimea. Înţeleg de la un poliţist că vine papa-mobilul. Ce mă fac, dacă Trimisul mă caută pe mine să-mi împlinesc visul? Ce mă fac doar cu cărţile din rucsac?... Cum potolesc mulţimea…