Alba-neagra

Multă ceaţă în mintea unor români dacǎ nu pot desluși albul cel alb, de negrul murdar!
        Sub zăpezi, dospește bogăţia negrei brazde viitoare a ogorului. Prin aşezarea divină a literelor negre, într-o pagină albă, ai putea sărbători o capodoperă literară. Și exemplele ar putea continua.

         Cu iuţeala de mână a șmecherașului din colţul străzii, simţi cum îţi fuge pământul de sub picioare. Albul devine negru, negrul devine alb și îţi zboară bruma de mărunţiș de prin buzunare.

          Priviţi vă rog chipurile candidaţilor duminică, și răspundeţi-vă cinstit, pe cine aţi văzut minţind, sau învârtind alba-neagra în colţul străzii?... Apoi votaţi liniştit.

Brebaniada. Tableta de cititor

Multumiri Nicolae Silade

71, de Guştere

Ca instructor,  pe vremuri,  am trezit entuziasmul unor tineri talentaţi, şi am dat suflet unor spectacole, sub forma brigăzilor artistice, cum se purtau atunci, unde reuşeam să luăm peste picior şi trimiteam săgeţi mai mult sau mai puţin otrăvite, celor care voiau sau nu să audă - pentru care primeam aplauze.

Ce viaţă crudă, de câine care rânjea fără să muşte, doar arătându-şi colţii!  

S-au mai pus treizeci de ani, 71 pe de-a-ntregul, socoteşte strategul, şi eu, devenind mai mult sau mai puţin scriitor, trăiesc zăngănind intens o viaţă de Guştere, tot fără colţi, prinzând muşte pe contrasens şi alergând cai verzi pe pereţi, la fel cu o seamă de poeţi… În loc de aplauze am primit ieri, fără pauze, urări de la mulţi ani, să ruleze pe roţi încă o mie de ani.

Vă mulţumesc tuturor şi mă simt deja horror,  ca un prinţ consort mărunţind feliile de tort, să ajungă la toţi!

Onorat de gândurile dumneavoastră! Luaţi şi de la mine recunoştinţă!

Tabletă de 70+1

TAB-uri scoase la licitatie pentru fier vechi

Mâine e ziua mea. Azi sunt un melancolic târziu. Scriu ceva de a-zi, mâine poate de-vin al-colic şi nu mai ştiu…

*

Când m-am descoperit pe reticul, un corpuscul  minuscul, am ales linia gradată care pornea către nord, dar n-am găsit alt vehicul decât, pe calea ferată, o locomotivă cu aburi, desenată… Odihnea lascivă între două TAB-uri ce-i ţineau de urât. Vă jur că n-am dat filodormă lu’ naşul, m-am îmbarcat şi-am părăsit hotărât oraşul!...

Mi-am făcut cruce urcând la bord. Se deduce că, am stabilit, record după record!…

În primul sezon mi s-a părut călătoria uşoară. Opream în fiecare gară un minut pentru un sărut de la vreo codană, într-o îmbrăţişare spontană şi firesc, mai anexam un vagon. Spontan şi banal am traversat toate fazele, potrivind imaginile şi combinând  frazele, arabesc după arabesc, în paginile unui jurnal, epocal...

Garnitura în timp a devenit lungă şi grea. Locomotiva abia de se mai urnea. Fierul ca fierul, a ruginit şi el… Nori negrii au acoperit cerul rebel. Nu se mai zăreşte nici o stea şi plouă. Cloşca cu pui nu mai face de doi bani ouă...

Dacă aş trage cu TAB-urile în nori?... Uneori se pot colmata jgheaburile. ..

Plus

Măi oameni buni, voi realizaţi că ni s-a luat Realitatea? La fix 4 ani după Colectiv. E ca şi când ni s-ar fi luat fără motiv, apa! Şi noi ne uităm lung cum murim de sete, fără să facem nimic. Ne-am înfrânt! Neam înfrânt, zic!… Ne-au înfrânt ei şi ne-au furat pe faţă, ultimele două minute de viaţă ale emisiei. Au oprit mai devreme. Înainte de ora 24. Minutele de aur, mierea! Ultimele două minute legale cum ar zice avocatul Piperea. S-a şters imaginea şi dintr-o dată a apărut pe ecran gardul de uluci verticale, colorate, de la dreapta la stânga, în roşu, galben şi albastru...

Aşteptam să înceapă ca pe vremuri imnul de la sfârşitul programului, „te slăvim Românie”… sau să sară din spate, leopardul, dar n-a fost să fie! S-a făcut linişte, o linişte mare ca la sfârşitul lumii.

Ce-ar mai fi de spus? Altă-ntrebare…Nu-mi găsesc cuvintele pe bune. Poate că prin urmare Preşedintele şi-a pierdut geaca roşie. De ce nu spune? I-o aducem noi la Realitatea plus!