71, de Guştere

Ca instructor,  pe vremuri,  am trezit entuziasmul unor tineri talentaţi, şi am dat suflet unor spectacole, sub forma brigăzilor artistice, cum se purtau atunci, unde reuşeam să luăm peste picior şi trimiteam săgeţi mai mult sau mai puţin otrăvite, celor care voiau sau nu să audă - pentru care primeam aplauze.

Ce viaţă crudă, de câine care rânjea fără să muşte, doar arătându-şi colţii!  

S-au mai pus treizeci de ani, 71 pe de-a-ntregul, socoteşte strategul, şi eu, devenind mai mult sau mai puţin scriitor, trăiesc zăngănind intens o viaţă de Guştere, tot fără colţi, prinzând muşte pe contrasens şi alergând cai verzi pe pereţi, la fel cu o seamă de poeţi… În loc de aplauze am primit ieri, fără pauze, urări de la mulţi ani, să ruleze pe roţi încă o mie de ani.

Vă mulţumesc tuturor şi mă simt deja horror,  ca un prinţ consort mărunţind feliile de tort, să ajungă la toţi!

Onorat de gândurile dumneavoastră! Luaţi şi de la mine recunoştinţă!